Nicolăescu taie fondurile direcționate de stat către spitalele private.
Se discută aprins dacă măsura e corectă sau nu din punct de vedere concurențial și al libertății de alegere care trebuie lăsată pacientului.
Nu cred că asta îl preocupă și pe dl. ministru.
E. Nicolăescu vrea să dea publicului impresia că e de partea celor mulți și săraci, în vreme ce inșii cu bani n-au decât să plătească la privat.
Impresie falsă deoarece:
1. Numărul pacienților care beneficiază de servicii decontate în spitale private este sub 3% din totalul pacienților într-un an. Sumele alocate unităților private de către stat nu depășesc 10% din banii cu care funcționează acestea.
Prin urmare, măsura nu e semnificativă – oameni puțini, sume mici.
2. Că fondurile primite de spitalele private sunt gestionate inechitabil, netransparent, fraudulos e un fenomen, cât se poate de prezent și în spitalele publice, care trebuie combătut prin măsuri legislative și de control, nu prin suprimarea finanțării.
3. Spitalele private proaste, unde ești tratat mai rău ca la stat – am dat personal peste așa ceva – amenință că vor mări prețurile dacă li se retrage finanțarea de la stat. Spitalele private bune spun că măsura nu le va afecta.
4. Banii, mulți puțini, se iau de la privați și merg la spitalele publice.
Întrebare: crede cineva că astfel bolnavul va ajunge să fie tratat în zisele spitale publice ceva mai bine decât un mort cu pretenții?
Pe cale de consecință, rezultă că „haiducia de stat” a liberalului Nicolăescu, înainte de a fi sau nu în acord cu principiile liberalismului, nu-i va fi, mai mult ca sigur, de vreun folos cetățeanului pacient.
Raționamentul acesta vi se pare greșit, stimați cititori, bolnavi sau sănătoși?