Liga Arabă – încă un summit inutil?

Regele Abdullah al II-lea, aflat pe tron de aproape două decenii, scăpat ca prin urechile acului de Primăvara Arabă, a adresat astăzi un mesaj participanților la reuniune, în care invocă binecuvântarea lui Allah și recapitulează temele principale: amenințarea terorismului și extremismului, extinderea colonizării israeliene care subminează procesul de pace cu palestinienii, pace a cărei soluție nu poate fi alta decât „două state”, problematica Siriei, stabilitatea și unitatea Irakului, restaurarea stabilității și securității în Yemen și Libia.

Summitul beneficiază de o impresionantă prezență la nivelul cel mai înalt, avându-i ca invitați la deschidere pe doamna Mogherini, ministrul de Externe al Uniunii Europene, pe António Guterres, secretarul general al ONU și pe nefericitul Staffan de Mistura, trimisul special în Siria al Națiunilor Unite și Ligii Arabe.

Primit cu mare pompă, regele Salman bin Abdulaziz Al Saud a ajuns chiar mai devreme, destul timp ca să poarte o serie de discuții frățești cu omologul său iordanian, ca vajnici parteneri strategici ai Statelor Unite în lumea arabă. Pentru monarhul saudit a fost pregătit, ca să-l ia de la aeroport, Mercedesul-Benz 300D, care în 1961 a fost folosit la nunta regelui Hussein cu cea de-a doua soție, mama actualului rege Abdullah.

Instablitatea în regiune a crescut exponențial din anii Primăvarii Arabe până astăzi, dar summit-urile Ligii au evitat în fiecare an o analiză a situației incendiare, din două motive: poziția fragilă a liderilor arabi și interesele naționale divergente. O problemă în plus, anul acesta, este poziția neclară a Statelor Unite, a președintelui Trump, în legătură cu multiplele crize internaționalizate în desfășurare – Siria, Yemen, Libia. Președintele Egiptului și liderul palestinian Abbas urmează se se vadă săptâmâna viitoare cu Donald Trump la Casa Albă. E greu de crezut că, în afară de superlative, vor primi și clarificări

Cât privește pericolul iranian, care va fi și el pe ordinea de zi – câți participanți, atâtea opinii.

Teamă mi-e că întrunirea se va finaliza, ca de obicei, cu patetice declarații de pace și prietenie, plus câteva vagi concluzii politice.