Liiceanu – mai onctuos ca o cremă Clinique

Probabil i-a luat ceva timp să se decidă între Iohannis și Cioloș, alternativă la fel de dificilă ca „alegerea parfumului din prima parte a zilei: Carolina Herrera sau Bois d”Argent de la Dior”.

Gabriel Liiceanu a moderat astăzi – mai onctuos ca o cremă Clinique – dezbaterea GDS „Proiectul de țară, între politică și tehnocrație”. După ce zișii tehnocrați au cam zbughit-o ca să se cocoațe pe listele de partid, ar fi fost mai realistă o discuție cu tema „Guvernul Cioloș, între tehnocrație și politică”.

Conștiința pomădată a societății civile are calitatea rară de a-și customiza encomiasmele.  Adică abilitatea de a-și adapta lingușelile la necesitățile clientului.

Nimeni nu pune la îndoială  buna creștere, buna credință și toate celelalte bune ale lui Dacian Cioloș. Pentru guvernarea unei țări e nevoie însă de ceva mai mult. N-a dovedit deocamdată nimic, iar Platforma România 100, cu care și-ar dori să mai încerce o dată, e o colecție de banalități emfatice.

Cum s-o dau mai metafizic? Un premier fără program e ca un filosof fără operă. Mascotă atârnată de gâtul unor partide fără lideri, țintă predilectă a pasionaților de pupincurism.