Recunosc și regret, mă așteptam ca președintele României să ne încredințeze că niciodată nu vor mai fi secretizate informații de interes public. Nu le poți ascunde cetățenilor care intră în spitale faptul că riscă să nu mai iasă.
Mă așteptam ca președintele României să încerce să ne redea bruma de încredere.
Am ascultat aceleași fraze grăbite de navetist. Pentru că, ghinion, ședința CSAT a fost programată vineri, ziua în care Președintele e ca dus.
Nimic concret despre „situația actuală a sistemului de sănătate”. Există în acest moment spitale care îmbolnăvesc – câte, care? Ce de făcut? Unde sunt vinovații? Cine plătește?
A vorbit, în schimb, despre „un pachet de norme” care va fi împachetat de Guvern pe la sfârșitul lui iulie (nu e nici o grabă). A vorbit despre proceduri și controale.
Despre ce a vorbit Președintele? Din nou (având ca singură grijă să accentueze anumite cuvinte-cheie) despre nimic.
Ce să zic? Ce m-a învățat chiar Marele Navetist: în momentul în care Klaus Zen Iohannis ne-a transmis liniștea sa iluminată, am primit-o și ne-am considerat liniștiți.