Liviu Dragnea pe divanul psihiatrului

Pe când o confruntare a celor doi, care personifică lupta politică din România?  Greu de prevăzut. Poate la o emisiune „Față-n față” din viitoarea campanie pentru Cotroceni. Imposibilă, se pare. Drumurile celor doi ne arată o destinație complet diferită: Iohannis spre un nou mandat, Dragnea „victima”  Justiției. Obsedat de soarta sa, el a febricitat în emisiunea în care și-a vârsat tot necazul, ca la psihiatru. Iată un fragment preluat dintr-un script al emisiunii, subsemnatul preferând fotbalul, aberațiilor debitate în absența unui psihiatru calificat:

„Eu merg înainte fără ezitare. Cei care vor dori să meargă cu mine vor fi oameni curajoși,” susține Dragnea. „Aici nu e vorba de mine. Eu sunt O ȚINTĂ IMPORTANTĂ, care o dată dată la o parte, poate să înceapă principiul dominoului. Le mulțumesc tuturor, public, pentru puterea și curajul de care au dat dovadă în aceste luni. Au rezistat la amenințări, la jigniri, la îmbrânceli. Și deputații, și senatorii PSD. Public, exprim respectul meu pentru tot ceea ce au făcut, pentru că împreună am reușit să adoptăm ceea ce părea imposibil – modificarea legilor Justiției și a codurilor.”  

Într-adevăr, dl Dragnea are de ce fi recunoscător empatiei  (interesate, pragmatice) parlamentarilor săi care i-au administrat medicația de care avea nevoie: mutilarea legilor care l-ar fi trimis în pușcărie. Și nu numai pe el, dar și pe mulți din clientela sa politică. Nici chiar bonusul, decapitarea DNA, care reprezintă în ochii dlui Dragnea, ca și ai pușcăriașilor, instrumentul pedepsitor al „diabolicului” Președinte Iohannis, nu-l mulțumește. Se vede că iminența condamnării cu executare i-a luat mințile. Liviu Dragnea trăiește deja într-o lume paralelă. Dacă nu chiar în statul paralel pe care tot îl invocă!

Debarcarea doamnei Laura Codruța Kovesi, în condițiile știute, speram că va potoli armata de strânsură a stângii noastre politice. Și cred că ea, formată nu doar din parlamentari, dar și din primari și alți ocupanți de funcții publice, care au călcat pe bec, e mulțumită de isprava trioului Iordache-Nicolicea- Tudorel T., având răbdare să aștepte cu încredere ca aripa pesedistă din Curtea Constituțională a României, condusă de Valeriu Dorneanu, să închidă ochii la încălcările grosolane ale Constituției, și astfel, noile legi să le redea inocența. Eroare! Domnul Dragnea le-a mulțumit – cum altfel? –  dar n-a sunat demobilizarea. Dimpotrivă. Amânarea deciziei CCR până la toamnă l-a băgat în boală. Spectrul pușcăriei e mai aproape decât intrarea în funcție a noilor coduri cu dedicație. Asta și explică simptomul morbid de transfer pe care-l comite: destinul său a devenit în mintea sa înfierbântată o catastrofă națională. Până mai ieri, boala aceasta îi frecventa doar pe dictatori. În timp ce noi ne distram cu campionatul de fotbal al altora, Dtagnea ajunsese așa de departe? După un dictator de Scornicești să avem un dictator de Teleorman? Dacă nu încă, se vede bine, din ce a scos din el la psihiatru, că ăsta e visul lui. Ca sub hipnoză, miercuri seară, la televiziunea care l-a găzduit, a sunat din goarnă și a dat sfoară-n țară că, avându-l în frunte pe el, ștergând tot ce a fost și este, România de la zero va fi doar lapte și miere. Nu știm ce i-a recomandat psihiatrul. 

În rest, nu cred nici că al treilea guvern pesedist, „al meu”, nici aliatul Tăriceanu, nu-l vor urma. Cât despre DNA, chiar fără LCK, avem toate semnele că va merge mai departe. Iar despre instanțele de judecată, numai de bine! Nu pot fi inhibate de coșmarurile inculpaților.