Lovitură în plex: Viorica a anulat referendumul! Ca să nu fure voturi, Liviu a fost sechestrat în portbagaj

Ultima confruntare televizată se anunța a fi decisivă. Cu doar câteva momente înainte de debutul emisiunii, cei șase invitați se străduiau să-și estompeze emoțiile firești. Kelemen asculta la căști „Hai cu toții, hai la vot / Să îi dăm lui Frans în bot”; Victor bătea mingea de baschet pe sub masă, printre picioarele moderatoarei; Dacian ținea în gură o acadea, cu privirea în gol, gândindu-se la subvențiile pentru crescătorii de porci de pe Riviera Franceză; Traian răsfoia (a câta oară?) numărul din Libertatea în care Elena apăruse în costum de baie; în fine, Ludovic și Liviu se încăieraseră de la două pastile de Xanax scăpate pe jos.

În gradene, atmosfera ar fi fost liniștită dacă Viorica nu i-ar fi cerut lui Klaus parola ca să-i dea voie la toaletă.

Cu umerii dezgoliți și bluza de pijama pe jumătate descheiată, Denise trase pe nas o doză de substanțe psihotrope și intră, destul de abrupt, în miezul problemei:

― Dragi telespectatori, pacienți, medici și asistente, am ajuns la confruntarea finală. Sper din tot sufletul să iasă cu bătaie. Astăzi vom discuta despre corectitudinea politică, încălzirea globală, armata UE și noua formă de cenzură impusă de Bruxelles. Cine începe, vă rog?

Trezit din starea de reverie, Dacian își ascunse acadeaua sub fund și ridică mâna.

― Dacă îmi este permis, aș dori să remarc un prim aspect care mă îngrijorează. Toți cei șase invitați suntem bărbați. Pe viitor, dacă voi câștiga alegerile, proporția va fi de patru femei la doi bărbați, apropo de corectitudinea politică.

― Se acceptă și transsexuali? îl întrebă Liviu, pe un ton ironic.

― Sigur că da! Bruxelles-ul acceptă orice în materie de deviații sexuale. Dacă mi se va cere, în spiritul corectitudinii politice îmi voi face operație de schimbare de sex fără ezitare.

― Eu aș zice să treci și la musulmani, îl provocă Ludovic. Ca să fie panarama completă.

De lângă Ludovic, Traian izbucni în râs.

― Bine, băi Sică mandolină! În sfârșit i-ai spus-o securistului de la obraz.

În alte condiții, Dacian ar fi reacționat violent la atacul fără perdea, însă acum risca să fie penalizat de alegători. Înghiți în sec și-i dădură lacrimile.

Moderatoarea îi întinse paharul cu apă și pastila de Xanax.

― Haideți să ne calmăm, vă rog… Ce părere aveți despre noua formă de cenzură, poate la fel de reprobabilă ca cea din perioada comunistă? Este normal ca afirmațiile incorecte politic să fie sancționate? Este OK ca rețeaua Madbook să îngrădească dreptul la libera exprimare?

Președintele Liviu se scărpină după ureche în căutarea unei replici fără cusur.

― Eu am scris multe prostii pe pagina de Madbook și am primit mii de like-uri. Deci nu văd unde ar fi problema. Când este cazul, mă autocenzurez, dar în ultima vreme nu prea a fost cazul… Am spus ce
mi-a venit la gură sau ce mi-au scris consilierii mei din Israel.

― Pe care-i plătești din banii spitalului, nu-i așa?

Intervenția lui Victor îl lăsă pe Liviu perplex. Vru să-i răspundă dur, însă fu acoperit de fluierăturile din public.

Mai energic decât l-ar fi crezut cineva în stare, Klaus bătu cu putere în toba pe care-o ținea în brațe, în ritmul scandărilor:

― Ho-ții, ho-ții, ho-ții!

La rândul său, Victor scoase vuvuzela din chiloții moderatoarei și suflă în urechea lui Liviu. În continuare, Ludovic flutură ostentativ o pereche de cătușe, în timp ce Traian lipi (la propriu) ștampila cu inscripția HOȚ pe fruntea șefului spitalului.

― Gata, votat! Ha, ha, ha!

Dintr-odată vesel și cu chef de polemică, Dacian se ridică de la masă și-i turnă lui Liviu un borcan de magiun pe creștetul capului. Distracția era maximă, doar Kelemen asculta la căști, nostalgic, fragmente din colecția audio a revistei România Mare.

Moderatoarea clipi des și zâmbi la cameră. Conștientiza că ratingul o luase razna, emisiunea avea să devină cea mai vizionată din istoria recentă a televiziunii.

Umilit, dar încă stăpân pe situație, Liviu încercă să arunce bomba la momentul oportun:

― Vă anunț solemn că la toamnă voi candida pentru președinția spitalului.

Uralele de aprobare se suprapuseră peste huiduieli. Din gradene, CTP (un pacient care se credea comentator politic) sări și-i smulse microfonul Denisei:

― Ce v-am povestit, stimată domnișoară?! Am avut dreptate, oameni buni! Individul ăsta abject vrea să scape de salonul fără clanță! Să-l oprim acum, până nu-i prea târziu!

Aruncă o glugă neagră pe capul președintelui Liviu și-l săltă în spate ca pe-un covor persan făcut sul. Ieși cu el din studio, nu înainte de a oferi explicații din pragul ușii.

― Am informații clare de la servicii că Liviu vrea să fure alegerile. O să-l sechestrez în portbagajul meu de Solenza până luni, când se dă sentința… Viorico, te rog să-i ții locul între timp. Și luați aminte, nu contează cine votează. Contează cine numără voturile! Am plecat, auguri a tutti, fiți cu ochii-n patru!

În urma lui CTP, Viorica își scoase tigaia la vedere, se rujă într-o nuanță de roșu aprins, își băgă bluza de pijama în pantaloni și-l ciupi de fund pe Klaus (așa, în joacă). Bărbatul simți un fior până-n vârful parului.

Apoi bătu toba cu nerv, surescitat la maxim, de parcă ar fi văzut în instrumentul ăla cel mai mare dușman:

― Ho-ții, ho-ții, ho-ții!

Ajunsă pe scaunul lui Liviu lângă ceilalți invitați, Viorica îi smulse acadeaua lui Dacian și luă cuvântul:

― Ca să nu mai existe suspiciuni de fraudă, am luat decizia să devansez alegerile cu 48 de ore și să anulez referendumul pentru că, printre altele, este cvasi-inutil. Oricum pacienții au deosebitul talent de a alege exact ceea ce le face rău, dacă vorbim despre referendumuri ca cel cu familia tradițională… În concluzie, ca să fie totul la vedere, vom vota doar noi, cei șase invitați din platou, în direct și în exclusivitate la Demențial TV.

Huiduielile și înjurăturile din partea publicului o lăsară rece. Se ridică de la masă și le împărți colegilor buletinele de vot împreună cu ștampila. Pe urmă îl strigă pe amicul ei.

― Klaus, vino aici. Am nevoie de urna mobilă.

Cei șase ștampilară buletinele în dreptul favoriților. Victor rămase cu hârtia în aer:

― Unde introducem acest minunat obiect?

Zâmbitoare, Viorica îi smulse hârtia.

― Dă-o-ncoace!… Așadar, primul vot valabil se duce la… PSD!

Bucuroasă, femeia ignoră deopotrivă huiduielile, aplauzele și privirea indignată a lui Victor. Trase de chiloții lui Klaus și băgă votul în „urnă”. Ceilalți se grăbiră să o imite înainte ca Viorica să le vadă opțiunea.

Adormită cu capul pe masă (de la supradoza de Xanax), Denise tresări puternic când Viorica îi strigă la ureche să numere voturile.

Moderatoare bâjbâi cu mâna prin pantalonii lui Klaus și recuperă cele șase buletine.

― Da, iată în sfârșit avem rezultatele finale! După numărarea a sută la sută dintre voturi, clasamentul se prezintă astfel: PSD 33,3%, PNL 16,6%, USR-Plus 16,6%, PMP 16,6%. Partidele UDMR și Pro România nu au reușit să atingă pragul electoral, din păcate.

Intenționă să pună punct emisiunii, însă din regie i se transmise că pe fir aștepta să intre în direct CTP, cunoscutul comentator politic.

― Vă sun din curtea spitalului… Sunt uluit și foarte ofticat pentru că, deși l-am sechestrat pe Liviu în portbagaj, tot s-au produs fraude masive la vot. Pe viitor nu văd altă soluție decât să dublăm porția de medicamente primite de la Bruxelles… Pe de altă parte, am și o mică satisfacție, pentru că un spital de nebuni nu poate avea succes dacă-i condus de oameni sănătoși… Ne vedem la toamnă, felicitări învingătorilor și cinste învinșilor. Ultimii să nu fie triști. Ca la orice olimpiadă, important este să participi.

(va urma)