Acum, că Dom’ Profesor nu mai dorește să-i reprezinte pe alegătorii din sectorul patru, deși ei l-au dorit în proporție de 67,5 la sută, mă întreb doar câți dintre cei 45.869 de bucureșteni care au pus ștampila pe el vor să înțeleagă de ce a demisionat favoritul lor din Senat. După ce s-a ținut tare câteva zile, nedorind în ruptul capului să-și ia mandatul în primire, iată că Marele Fugar își lasă alegătorii cu ochii în soare, oferindu-le o explicație la fel de penibilă precum cea dată la prima demisie din Parlament.
Pentru că se teme că va împărți aceeași crudă soartă cu cea a Marelui Închis, în cinstea căruia organizează lungi encomioane televizate, fuga sa rușinoasă este cât se poate de sănătoasă. Va mai scoate capul doar când opera de canonizare a martirului Adrian Năstase se va fi săvârșit iar poporul telemaniac își va face din penali icoane.
Până atunci, Felix se aleargă cu inima cât un purice cu judecătorii, de la Înalta Curte la Tribunalul București și retur, face giumbușlucuri, le scapă printre picioare, zgârie, scuipă, așteptând ca dosarul lui să moară din cauze naturale. O armată de purici sar din blana sa făcând în urmă-i o hărmălaie de nedescris.
PENTRU COMENTARII ȘI OBSERVAȚII VĂ AȘTEPT PE PAGINA MEA DE FACEBOOK – FLORIN NEGRUȚIU