M75, R160, J80 sau S55?

Secretarul general al ONU, sud-coreeanul Ban Ki-moon, conchide tacticos: „civilii sunt prinși între iresponsabilitatea Hamas și răspunsul dur al Israelului”. Urmează obșnuitele îndemnuri la temperanță.

Nici un oficial nu pare dispus să observe că, în noul conflict palestiniano-israelian, nu există decât două variante de deznodământ:

1) conflictul să sfârșească, după o perioadă de confruntări, la fel cu celelalte: victime și pierderi;

2) Israelul să distrugă, o dată pentru totdeauna, arsenalul Brigăzilor Izz al-Din al-Qassam, aripa armată a Hamas, și să-i anihileze liderii.

A doua variantă e foarte puțin plauzibilă. Și deloc pe placul lui Netanyahu, care adulmecă orice pretext ca să înghețe tratativele de pace. Arsenalul de rachete al Hamas provine din Iran, Rusia, Siria și e pe sfârșite. Restul, e manufacturat în Gaza. Traseele subterane ale traficului cu arme au început să fie închise pe rând de egipteni. Președintelui Abdel Fattah al-Sisi, inamicul Fraților Musulmani (de sub a căror pulpană religioasă s-a ivit Hamas), îi e greu să înfrunte opinia publică egipteană, din ce în ce mai îngrijorată de situația fraților palestinieni. Întâlnirea de ieri a lui al-Sissi cu Tony Blair (reprezentantul oficial al Quartetului – ONU, Uniunea Europeană, SUA și Rusia), încheiată fără declarații tranșante, arată că toată lumea își pune speranțele în oficiile de mediere ale Egiptului. Cât privește conducerea Brigăzilor Al-Qassam, Israelul decapitat-o de câteva ori în cursul timpului, nereușind decât să ridice din rândul palestinienilor alți lideri, încă și mai brutali.

Sub foc, războiul psihologic și propaganda s-au dezlănțuit și ele, de ambele părți. Media israeliană agită o iminentă, devastatoare, intervenție terestră. Al-Aqsa, televiziunea Hamas, se ține de ghicitori macabre, titrând pentru israelieni: „Ce credeți că urmează? M75, R160, J80 sau S55?”. M75 sunt rachete de producție proprie, R160 – iraniene, J80 – tot palestiniene, cu J de la Jabari, un comandant al Brigăzilor, ucis cu vreo doi ani în urmă de Shin Bet (Serviciul de Informații isaraelian, un fel de FBI), iar S55 – habar n-am ce fel de rachete ar putea fi.

Ce rulează obsesiv pe Al-Aqsa TV, la ora când scriu? Un videoclip dedicat israelienilor, cântat în ivrit, titrat în arabă, care zice, între altele, cam așa: „Antrenăm o generație de războinici, care se agață de moarte, cum se agață dușmanii noștri de viață”.

Poate ar trebui să vă povestesc istoria neromanțată a Hamas. Mâine.