Mă numesc Radu Mazăre. Chemați ambulanța!

Un malgaș se îndreaptă cu pași iuți spre bărbatul costumat bizar, prăbușit în fața vitrinei în care stă expus un fotoliu din palisandru. În ultimele licăriri ale soarelui ce se stinge deasupra orașului Antananarivo, străinul pare un rege de demult, căzut din jilțul său. Buzele subțiri i se mișcă imperceptibil, cât să treacă prin ele un șuier subțire, într-o malgașă stricată: Ny anarako dia Radu Mazăre. Miantsoa fiara mpamonjy voina! (Traducere: Mă numesc Radu Mazăre! Chemați ambulanța!) Pentru câteva fracțiuni de secundă, înserarea acoperă fața lumii cu un văl de tăcere.

„Stăpââââneeee! N-am găsit pene de păun. La ăștia nu cresc păuni în Madagascar”, rup aerul câteva cuvinte într-o limbă sonoră. Un pesedist de rang mărunt se apropie, cu mâinile ridicate a neputință, ca un vânător care s-a întors cu tolba goală. „Aoleuuuu! Doamneee! Te-au ucis milionarii! În Madagascar! Cum ai prevestit după ședința de consiliu!”. „Taci, dracu”, boule. Am căzut doar! Nu vezi ce frână a pus ăsta cu carul alegoric?! Hai, ajută-mă să mă ridic, că mă ciuruiesc caprele astea de dansatoare cu tocurile!”

În poveștile închipuite, cu o imaginație de scenarist de telenovele de către primarul Constanței, Radu Mazăre, nimic nu pare imposibil. A fost, rând pe rând, Napoleon, Regele Henric al VIII-lea, Winnetou, rege persan, sultan, maharajah, spartan, samurai, gladiator, nazist ca să enumărăm doar câteva dintre calitățile oficiale pe care le-a întruchipat de-a lungul timpului. Iar în ultimele zile și-a adăugat o alta: aceea de potențială victimă a unui complot urzit de milionarii din portul Constanța în vacanța pe care și-a programat-o în Madagascar. „Am niște informații că au fost tocmiți niște oameni care să plece în Madagascar odată cu mine, vizând eliminarea mea”, a spus Mazăre după o ședință de consiliu local, adăugând la scenariile de viață spectaculoasă unul de moarte eroică.

Îmi amintesc de o poveste despre dependenții de hașiș care sunt înfățișați, în lanțuri și zdrențe, într-o curte murdară, în timp ce visează că trăiesc aventuri fabuloase pe tărâmuri de basm. Și mi se pare straniu felul în care este întoarsă această poveste în România: cu ochii la himerele lui Mazăre, mulți alegători nu-și dau seama că sunt prizonieri într-o realitate care le oferă extrem de puțin și în care singurele planuri de dezvoltare imaginate de primar se bazează pe exploatarea resurselor naturale din costumele dansatoarelor. Iar în tot acest timp, autorul scenariilor halucinante chiar zboară liber deasupra ținuturilor de vis din Brazilia sau Papua Noua Guinee.

Marți, Radu Mazăre a trecut printr-o răsturnare de situație. Obișnuit să comande în costum de lider suprem carul alegoric, primarul din Constanța a fost dus de mascați, cu duba de la terasa din Herăstrău, unde mânca împreună cu fratele său, la DNA. Acolo unde are de dat o serie de explicații despre lucruri și fapte din viața reală, despre fapte de corupție din administrația locală. Să sperăm doar că acest demers nu-i va aduce lui Radu Mazăre un rol nou: acela de Conte de Monte Cristo.