„Mâna moartă” care-i sapă groapa lui Iohannis

Fostul lider liberal, această mână moartă de peste vară, s-ar băga mai aproape de pot, ca să fie pregătit în cazul în care actualul lider își va rupe gâtul în drum spre Cotroceni. Așa că dorește să ne convingă de distanța pe care și-a luat-o față de fostul său „jolly-joker”, Klaus Iohannis, adus în partid ca să-l sperie pe Ponta, pe când acesta îi zăpăcise toți valeții liberali din guvern.

Cu siguranță, Antonescu nu e un diletant în materie de cacealmale. Omul a înțeles – ce-i drept jenant de târziu – că PSD nu-i va lăsa lui Cotroceniul doar pentru că e prieten cu prietenul baronilor. În consecință, a forțat, spre ziuă, un „all in” cu Iohannis în aval, și când și-a dat seama că e pierdut, s-a ridicat de la masă, și-a depus la casierie toate demisiile pe care le mai avea și a renunțat, teatral și falit, ca un bancher îngropat de ghinion, inclusiv la calitatea de prezidențiabil – pe care nu i-o contestase nimeni -, aruncând-o cu ștaif, ca pe un bacșiș mărunt, între sânii crupierei.

O fi crezut atunci că toată lumea de la masă o să-i sară la picioare, o să-i lingă ghetrele și o să-l roage să revină. Aiurea…

Congresul nu l-a ovaționat la revenirea din demisie; nu l-a rugat, nu l-a implorat, ba, dimpotrivă: i l-a preferat pe Iohannis în rol de lider, ceea ce l-a determinat să se retragă cu coada-ntre picioare.

Și iată-l azi, cu o lună înainte de alegeri, atacându-l, lipsit de sens, pe Iohannis – omul pe care el însuși l-a adus în partid, ca să-l folosească drept berbece împotriva lui Ponta -, singurul prezidențiabil ce mai poate emite pretenții, potrivit sondajelor, în războiul opoziției cu stânga.

Pentru cine se așează, din nou, la masă, player-ul Crin, lovind în Iohannis?

În primul rând pentru el, cu speranța de a-și recâștiga partidul, odată cu retragerea neamțului înfrânt. Îngenuncheat și terfelit nu atât de Ponta – absent, slab și populist -, cât de o dreaptă dezlânată și isterică. O dreaptă de factură țățist-lamentabilă, care-i netezește calea spre Cotroceni actualului premier, cu o îndârjirea sinucigașă.

În al doilea rând din orgoliul rănit, care încă-i mai supurează.

În al treilea – ca un vis ascuns și pervers -, că poate își va aminti, vredată, cineva și de jocul lui descoperit și la vedere, în favoarea unora dintre contracandidații lui Iohannis: poate Ponta, poate Udrea.

Ca o părere personală, odată scos din joc prezidențiabilul ACL, Klaus Iohannis – de către cealaltă „dreaptă unită”, de Băsescu, de Antonescu, de Udrea, de Meleșcanu, de Justiție -, o frână ca să-l mai oprească pe Ponta, în dumul lui spre Cotroceni, încă nu s-a inventat.