Marea problemă a candidaților „de dreapta”

Dacă ar fi să ne luăm după premier, devenit oarecum mai diplomat, cu riscul încasării câtorva scatoalce nocturne pe la Antene, dumnealui a admis să iasă la încălzire, simțindu-se, în principiu, blagoslovit de soartă: „Orice candidat va fi în turul doi va fi foarte puternic, și nu neaparat prin persoana individuală, ci prin faptul că va încerca să strângă voturile cât mai multor alegători. Strict la nivel personal, cu siguranță cel mai dificil contracandidat al meu ar fi fost Crin Antonescu, în primul rând pentru că mi-a fost prieten, și mi-e greu să mă lupt cu oameni care mi-au fost apropiați. Din acest punct de vedere, decizia recentă a PNL mi-a luat o piatră de pe inimă”, a încercat el să ne ducă, știind foarte exact câte amărâte de procente mai avea Antonescu la teșcherea când a plecat spre casă.

Acum ne uităm la viitura de prezidențiabili a „dreptei unite”, care vine peste noi. De când i s-a spus „dreapta unită”, s-a zis cu ea! Toată lumea vrea s-o strâmbe. Toți o deșiră-n toate părțile. Ba că e prea mare, ba că e prea mică, c-ar fi împotriva naturii, că de ce e „prin comasare”, că de ce e „prin absorbție”, că e botezată urât, că fără Udrea n-are blugi, că fără Băsescu n-are cârmă.

În consecință, „unde e vraiște, acolo e de noi!” pare dictonul duzinii de proaspeți prezidențiabili ai dreptei.

Primul s-a activat MRU. Că ditamai partidul lui, pe care-l știe toată lumea, Forța Civică, distrugătoare cum e, să rămână pe dinafară? Nici vorbă! Și a topit-o-n PDL cu o condiție: ca el, „care stă mai bine în sondaje decât Predoiu”, și se abandonează la-ndemâna conducerii, să fie avut în vedere pentru Cotroceni. Oare să nu fi fost informat fostul șef al SIE că mai are doar vreo două-trei procente în sondaje?

Monica Macovei dorește și ea, la spartul târgului, după ce s-au făcut alegeri la nivel de partid, „absolut democratice” – după cum susține Blaga -, să fie măsurată. „Păi, de ce nu s-a lăsat măsurată când i-am invitat pe toți, ca să se măsoare?! Acuma e târziu. Ce-a fost de măsurat s-a măsurat!” a spus liderul PDL supărat. „Nu, nu! Să ne măsoare pe toți, acuma, iar!”, insistă Macovei, care pare să fi uitat că n-a reușit să strângă, nici în partid, mai mult de trei-patru procente în favoarea proiectelor sale reformatoare, dar când o fi să iasă la mare deschisă?!

Marele șahist, Ioan Ghișe, liberalul, ne ține pe toți într-un șah etern. Ba că pleacă din PNL, ba că mai stă, ba că el nu se ia după Iohannis, „omul străinătății”, care vrea să-i dea, la rocadă, partidul lui Traian Băsescu, ba că se bagă la Cotroceni, independent și că, mai mult ca sigur, va intra în turul doi… Păi, să fi uitat Ghișe când se plimba, singur, pe la porțile Cotroceniului, și părea aproape invizibil?

Apoi, Viorel Cataramă! Promite că dacă va fi ales își va pune în practică sloganul de campanie: „Romanii liberi îngenunchează mafia politică”, și cere sprijin, disperat, voluntarilor din toată țara să-i strângă și lui 200.000 de semnături…

Pe urmă, ar mai fi Călin Popescu Tăriceanu, omul lui Ponta, și, în sfârșit, ultimul pe listă, Cristian Diaconescu, din partea PMP, partidul cu sânge albastru și păr blond, sămânța de scandal a „dreaptei” politice dâmbovițene.

Aceștia ar fi adversarii lui Ponta, la care se adaugă unul dintre cei doi prezidențiabili desemnați de partidele lor în urma votului democratic: Klaus Iohannis și Cătălin Predoiu.

Privind întreg acest tablou, nu cred că are rost să mai tragem vreo concluzie. Cel mult, să punem o întrebare: când va reuși, totuși, dreapta românească să convingă omul cu adevărat reprezentativ pentru ceea ce înseamnă ea, din punct de vedere politic, social și de business, să candideze la președinție?! Un om care cunoaște economia reală, corect și cu viziune. Un om care nu doar că vorbește și pentru mediul privat, dar care vine din el, în condițiile în care majoritatea celor care se pretind reprezentanți ai dreptei au fost toată viața lor lefegii la stat. Organizatorul cu simțul realității, cu deschidere și cu legături la nivel european și internațional. Omul care, prin propria-i forță și muncă susținută, a născut și crescut un brand recunoscut, oriunde, în lume. Omul care să vorbească și pentru cei care muncesc, riscă și îndrăznesc să-și ia viața în propriile mâini, nu doar pentru cei care au nevoie de ajutor de la stat.

Aveți idee cine ar putea fi acesta? Aveți pe cineva în minte?