Marea șansă a „premierului pansament”

Liniile generale ale programului de guvernare al posibilului viitor cabinet Cioloș (un document de 13 pagini la care a mai adăugat ulterior încă șapte) seamănă mai mult cu un „mission statement” al unui program de guvernare solid, pregătit în virtutea unei guvernări de patru ani a unui cabinet cu o puternică susținere politică în Parlament.

Acest lucru nu este ceva rău și nici nu denotă lipsă de rigurozitate, însă poate naște frustări în rândul celor care au așteptări prea mari de la acest posibil guvern Cioloș. Cele 13 pagini reprezintă, de fapt, o adaptare abilă, chiar elegantă, la starea de fapt: fostul comisar european va conduce un guvern captiv, cu o „libertate de mișcare” limitată la direcții, strategii și mesaje transmise societății civile și administrației publice.

În final, premierul desemnat Cioloș, dacă va obține votul majoritar al parlamentarilor, va pune în aplicare un buget pentru 2016 care este deja pregătit, bazat pe măsuri cu un impact fiscal de peste 3% din PIB care au fost deja adoptate de același parlament care îi va oferi, cel mai probabil, votul de încredere.

Cu un deficit bugetar care ar putea depăși 3% din PIB (rămâne de văzut cât de optimiste sunt estimările privind veniturile, care vor determina într-o mare măsură deficitul de pe „hârtie”) nu îi rămâne spațiu de manevră pentru nimic pe partea de cheltuieli iar de tăieri nu va putea fi vorba. De la noul Cod Fiscal (probabil cel mai dezbătut proiect de lege din ultimii ani) până la majorările de salarii este vorba despre cheltuieli deja „bătute în cuie”.

Plan de investiții pe 10 ani? Sună bine. Dar mai avem încă cel puțin câteva zeci de astfel de planuri ale căror destinație finală este în continuare protejarea unui fund de sertar împotriva prafului. Mai mult decât atât, un plan pe 10 ani trebuie să aibă asigurate din timp și resursele financiare, ori România nu numai că nu are un buget multi-anual, ci are și câte trei sau chiar patru bugete pe an (bugetul inițial și rectificările bugetare ulterioare).

Negocieri pe compactul fiscal european pentru obținerea permisiunii unui deficit bugetar mai mare? Când statul care cere asta are momentan excedent bugetar și creștere economică record în UE? Când deficitul bugetar de anul viitor care va depăși cota asumată se datorează unei relaxări fiscale de proporții corelată cu majorări salariale de amploare și cu incapacitatea sau frica de a debloca investițiile? România nu are argumente în acest sens. A făcut, îți asumă.

Prioritățile sunt, ca mai întotdeauna, Sănătatea, Educația, investițiile, creșterea competenței în administrația publică și o transparență mai mare în pregătirea și implementarea politicilor publice. Nimic nou.

Posibilul cabinet Cioloș nu va schimba peste noapte calitatea și cantitatea serviciilor publice. Nu va salva de la demolare autostrăzile construite în grabă doar pentru a fi inaugurate de politicieni. Nu va schimba, într-un an, un sistem care crește și se întărește de 25 de ani. Nimeni nu se așteaptă, în mod real, la aceste lucruri, în condițiile de față, respectiv din partea unui guvern cu o susținere parlamentară „punctuală”, în cadrul căreia se negociază fiecare măsură în parte.

Fostul comisar european poate da, însă, de la vârf, un semnal pe care destui angajați la stat îl așteaptă: încurajăm competența și nu tolerăm nepotismul. Poate coaliza resursele interne ale sistemului admministrativ care își doresc, în mod real, schimbarea în bine.

La fel de bine, Cioloș va putea, din poziția de premier, să dea încredere nu doar zecilor de mii de persoane care au protestat în stradă împotriva clasei politicie, ci și celorlalți cetățeni care simt că schimbarea este aproape.

Activitatea posibilului cabinet Cioloș va trebui evaluată în contextul real, nu în funcție de așteptări. Este un guvern „pansament”care a adus liniștea în centrul Capitalei și care i-a salvat pe politicieni de continuarea protestelor. Este o echipă care are susținere politică doar pentru proiectele politice asumate deja. Este un posibil guvern de la care societatea civilă are așteptări foarte mari dar pe care nu are cum să îl sprijine prin vot, în acest moment. Dar va putea, dacă va fi cazul.

Nu în ultimul rând, această situație neașteptată este marea șansă a lui Dacian Cioloș de a-și dovedi calitățile și pe plan intern. Un mandat bun, corect, îl poate transforma în lider. Un lider de care este nevoie. Până atunci însă, va trebui, cu răbdare și eleganță, să își pună amprenta pe guvernare în contextul unui premier captiv politicienilor bucuroși că i-a scăpat de o parte din presiunea publică.

UPDATE: Momentan, prin retragerile lui Baciu și Guseth, viitorul posibil premier a început cu stângul. Presiunea este mare și timpul a fost limitat. La Bruxelles însă, Cioloș, în calitatea de comisar european pe agricultură, „a avut pe mână” al doilea cel mai mare buget al UE, care, ca valoare anuală, a depășit cu mult bugetul național al României. Simplu spus, abilitatea de politician a lui Cioloș, dovedită în Comisia Europeană, rămâne să fie dovedită și pe plan local.