Când, în noiembrie anul trecut, pe un cunoscut personaj Curtea de Apel București l-a achitat, după ce Tribunalul București îl condamnase la 7 ani, n-am putut decât să constat că distanța noastră de civilizația judiciară a Europei e ca de la 7 ani la achitare.
Judecătorii recidivează acum, în cazul altor două personaje. Primul, condamnat la patru ani cu suspendare, primește nouă ani cu executare, iar al doilea, achitat într-o instanță, primește în alta 5 ani.
Până și „măreția dreptului” poate fi tocată mărunt, cu ciocănelul.
Nu trebuie să fii jurist ca să pricepi repede, înfricoșat, că în România, Justiția nu e oarbă deloc, ci i s-a ticluit un certificat fals, ca să poată ridica și ea, biata, un ajutor de handicap.
E ca și cum – dacă n-ar fi judecători, ci critici de artă – l-ar confunda pe Mickey Mouse cu Mona Lisa.