Melancolia dresorului de șobolani și CEX-ul PSD

Traia odată, sub podul Galata, pe vremea când Istanbulului i se mai spunea, cu dulce alint, „curva bizantină”, un personaj rufos și melancolic.

Privea lumea zbanghiu, derutându-i pe toți cei care ar fi vrut să-i dea de pomană.

I se spunea, cu înfricoșată admirație, Dresorul de Șobolani, deși nimeni n-a văzut vreunul dintre numerele cu care se lăuda.

Ar fi putut dresa privighetori sau râme (de sub fiecare piatră din Pera, după ploaie, ieșeau cu obrăznicie la drumul mare).

Dresa șobolani. Pe acei șobolani ghiftuiți de la docuri, cu școala calelor, prietenii perverși ai pisicilor de port.

Ce legătură are melacolia dresorului de șobolani cu CEX-ul de mâine al PSD? Poate faptul că orice v-aș povesti, gândul vostru zboară tot acolo. Acolo unde, dacă arunci cu o piatră în geam, n-ai cum să nu nimerești măcar un doctor în istihbarat (intelligence).