Merită acest public din România un turneu WTA? Ce am văzut la Arenele BNR

 În acest an, la Arenele BNR din București s-a organizat primul turneu WTA din România. În contextul în care Simona Halep ocupă locul trei mondial și, pe lângă ea, țara noastră are încă cinci tenismene în prima sută, e evident că România merită să se bucure de acest privilegiu. Totuși, există și un număr destul de însemnat de persoane din public care nu fac deloc cinste sportului alb.

Obligațiile morale pe care le are spectatorul față de tenismeni nu sunt deloc numeroase: el trebuie să păstreze liniștea în timpul schimburilor, să nu se plimbe prin tribună și să manifeste respect față de aceștia. Cine a asistat la vreunul dintre meciurile de la Bucharest Open poate confirma că niciuna dintre acestea nu a fost îndeplinită.

Aproape fiecare game a început cu întârziere de câteva zeci de secunde pentru că spectatorii ignorau cu nonșalanță recomandarea arbitrului, care suna în felul următor: „Please take your seats”. După fiecare pauză, minimum trei grupuri de persoane se plimbau ca pe bulevard prin tribună, ceea ce ar fi distras atenția jucătoarelor.

Cel puțin o dată pe set, ringtone-ul unui telefon mobil răsuna pe Arena Centrală. Recomandarea arbitrului era ca acestea să fie închise (ceea ce nu este absolut necesar), însă activarea modului silențios ar fi fost suficientă. Totuși, unii spectatori nu s-au deranjat să facă nici măcar atâta lucru.

De multe ori, înainte ca punctul să se fi încheiat, din tribune se auzea o serie prelungită de onomatopee sau aplauze care le deranjau pe ambele jucătoare. Probabil din respect pentru publicul care a venit să le susțină, româncele nu au reclamat acest aspect, însă jucătoarele străine nu au avut nicio reținere în a o face, pe bună dreptate.

După ce Indy De Vroome (locul 190 mondial) a greșit un prim serviciu în meciul cu Halep, o voce proeminentă din tribună a strigat: „One more!”. Simona a demonstrat că poate învinge orice adversar prin forțe proprii, cu atât mai mult unul de pe locul 190. În glumă sau nu, să te rogi în gura mare ca olandeza să greșească e ridicol și, mai presus de orice, e o dovadă clară de lipsă de respect pentru adversar, care nu face cinste publicului românesc.

Mai rău, la o minge trimisă de adversara Monicăi Niculescu, bulgăroaica Kostova, unul dintre spectatori a strigat „aut!”. Neștiind că această voce nu a venit de la unul dintre arbitrii de tușă, aceasta s-a oprit pentru câteva fracțiuni de secundă, ceea ce a condus la pierderea punctului.

La toate acestea se adaugă și câteva lucruri „de finețe”, nu la fel de grave, dar care ar fi de preferat să fie evitate: aplaudarea unei greșeli neforțate a adversarului sau protestarea la deciziile arbitrului.

Evident, există și o bună parte a publicului care se comportă civilizat, însă nici numărul celor care se încadrează în categoriile de mai sus nu este neglijabil. Din păcate, aceste manifestări ale unor persoane care confundă arena de tenis cu stadionul de fotbal dăunează grav imaginii generale care se formează despre iubitorul de tenis din România.

Articol publicat în revista GQ Romania, parte a Mediafax Group