Mi se rupe de generația de politicieni pierdută. Dar cu anii noștri furați de ei cum rămâne?!

Citatul îi aparține fostului președinte Traian Băsescu, rostit cu o mâhnire bine jucată. 
 
Am să extrapolez, fără să generalizez, dar menționând faptul că puțini sunt politicienii români din ultimii 25 de ani care au adus cinste locului sau funcției pe care au ocupat-o vremelnic. Toate generațiile de politicieni au fost ratate și extrem de grav, ne-au ratat și nouă viitorul. 
 
Pe domnul fost președinte Traian Băsescu ar trebui să îl doară mai tare generațiile de români pierdute pentru că și-au luat desaga în spinare și s-au dus să muncească afară. Ar trebui să suspine și să nu poată dormi din cauza generațiilor de copii care au crescut fără părinți. Iar politicienii, de la vechii PDSR-iști sau foștii PDL-iști ar trebui să plângă după generațiile de elevi care nu termină liceul, miile de medici care profesează în alte țări, zecile de mii de morți de pe șoselele noastre neasfaltate.

De 25 de ani, România este într-o scădere gravă de natalitate, care riscă să ne facă să dispărem ca nație. Guverne incompetente au modificat în fiecare an legile învățământului, ultima dată ca să se scape premierul de un plagiat, fără să răspundă penal. Dacă îi întrebi pe cei din sistem, angajații nu mai știu la câte reforme ale sănătății au asistat. 
 
De două decenii, politicieni impostori în meserie refuză să construiască autostrăzi și căi ferate, un spital public dotat după ultimele standarde. Dar fură cu ambele mâini din lucrări prin firmele lor și ale apropiaților lor. De 25 de ani asistăm la o sarabandă a risipei bugetelor naționale. Raportul Curții de Conturi pe 2013 scoate la lumina o bătaie de joc pe care niciun cetățean care a exersat democrația și activismul civic nu ar lăsa-o nepedepsită într-o țară din Vest. 
 
Oamenii care au bătut la tălpi banii noștri rânjesc pe posturile de televiziune și mai nou, pe rețelele de socializare. Aproape toți înconjurați de clanuri de mafioți, cu mame și surori băgați până în gât in vistierie.
 
Costul enorm pe care îl suportă poporul român după 25 de ani de jaf transpartinic la nivel central și local, un sfert de veac de impostură este imposibil de cuantificat în cifre, dar ușor de văzut pentru orice om care capul pe umeri. Murim mai mulți decât ne naștem, avem sute de mii de tineri care nu au nicio meserie și nu reușesc să termine școala, spitale ca în Evul Mediu și bucăți de asfalt pe care ne supunem la risc viețile.
 
Te uiți la clasa politică și vezi că și-a revenit foarte repede din șocul trăit în 16 noiembrie. Celui cu privirea plecată, care anunța că vrea să tacă „puțin”, dar ocupă din nou toate televizoarele, i-au revenit rânjetul și pofta să vorbească: ne spune cât de mult bine face României pe Facebook și Twitter. 
  
Plin de tupeu, cu un plagiat demonstrat agățat de coadă, cu un dosar legat de diasporă „în așteptare”, cu ordonanțe date pentru sine, înconjurat de mamă și soră cu firme cercetate pentru fapte de corupție, cu un Dan Șova apropiat de el dar cercetat, cu prietenul cel mai bun, Sebastian Ghiță, urmărit penal, cu toți aceștia, premierul, membru al „generației ratate de politicieni tineri” pe care o deplânge Traian Băsescu, e încă acolo, chiar și prăbușit în sondaje.

E „la butoane” și sfidează o țară. Vorbește despre cât de important este să stopezi evaziunea fiscală și rudele lui sunt suspectate de spălare de bani și deturnare de fonduri UE de milioane. Ca să înțelegem, pe scurt, între altele- firma cumnatului său tărăganează niște lucrări în Comarnic exact în felul în care acești impostori mimează că ne construiesc autostrăzi, în timp ce ne fură și banii din portofel.
  
Fiecare zi în care aceste găști pline de tupeu sunt în fruntea noastră, pretinzând că își sacrifică viața pentru o amărâta de leafă de o mie și ceva de euro, înseamnă pentru noi mai puțini metri de autostradă, mai multă corupție, mai puține școli și spitale. Fiecare zi înseamnă mai puțini români născuți, dar mai mulți morți, înseamnă reforme care nu se termină niciodată și – mai presus de toate – călcarea în picioare a demnității noastre, a celor care le tolerăm impostura, furtul și incompetența.
 
Mi se rupe de generațiile de tineri politicieni ratați. Să plângem după anii noștri furați de ei. S-au adunat 25 la număr.