Ia să vedem, ce avem aici:
Avem un sistem penitenciar criminal (despre care am scris încă de acum doi ani): infect, mizerabil, umilitor până la anihilarea personalității. Cine spune: „Dă-l în mă-sa de condamnat, așa-i trebuie, dacă a încălcat lege” este, cel puțin, inconștient.
Un cetățean care a încălcat legea, conștient sau nu, într-un anumit moment, poate fi recuperat social, dacă statul – el însuși, cvasi-nefuncțional, în sensul asigurării vieții decente totalității cetățenilor săi, potrivit Constituției – va asigura condiții de detenție și recuperare conform legilor și normelor europene. Câtă vreme statul nu va face asta, va lăsa sistemul să transforme fiecare condamnat recuperabil într-un potențial infractor „școlit”, un element antisocial, marginalizat și eșuat.
Mai avem un stat multiplu penalizat de CEDO, cu sume în cuantum care riscă să ajungă, în timp, la ordinul sutelor de milioane de euro, consecința hotărârilor pronunțate de Curte, în favoarea românilor deținuți în condițiile arătate mai sus.
Mai avem o sumă de politicieni cu bube-n cap, dosare și condamnări, care doresc să fie prim-beneficiari ai posibilelor măsuri – între care grațierea și modificarea codurilor penale – de „umanizare” a spațiului penitenciar, identificate ca atare de puterea nou aleasă și elaborate peste noapte de Guvernul Grindeanu.
Mai avem CSM, Înalta Curte, Parchetul General, DNA, care se opun transformării legislației juridice, peste noapte, prin ordonanțe de urgență, „emise cu dedicație pentru unii dintre capii politici ai noii puteri”, declarațiile vizându-l, în primul rând, pe liderul PSD, Liviu Dragnea.
Mai avem o grabă absolut nejustificată a executivului și a ministrului Justiției, Florin Iordache, care au definitivat, târziu, în noapte, textul celor două Ordonanțe de Urgență privind grațierea și unele modificări aduse Codului Penal, spre a fi adoptate în ședința guvernului, de astăzi, fără consultări publice și de specialitate, prealabile.
Avem un președinte vânător-jucător, Klaus Iohannis, apărut inopinat la Palatul Victoria, pentru a-i cere premierului maturizare politică grabnică, legat de iminenta „învederare” a, încă, nevăzuților „Elefanți roz”.
Și, mai avem, surpriza etapei, aproape 10.000 de oameni mărșăluind prin centrul Bucureștiului, protestând, astfel, împotriva emiterii ordonanțelor sus-amintite.
Ce am înțeles noi din toate acestea?
Că Iordache a bifat, după marți, și miercurea neagră;
Că Iohannis a devenit președinte vânător;
Că, în locul opoziției politice, românii fac opoziție în stradă, mult mai fermă și mai vizibilă decât orice partid scăpătat;
Că Dragnea a plecat, mai devreme din țară, ca să lase guvernul de sacrificiu al lui Sorin Grindeanu să intre în ghearele și gura românilor.
Că Dragnea ar fi beneficiat, pe loc, de prevederile noii legislații, făcându-se neștiutor și „chinez”.
De ce, toate acestea? Din cauza aroganței unei puteri care nu a înțeles nimic din propria victorie! Din cauza secretomaniei și a lipsei de transparență în luarea deciziilor și emiterea unor acte normative. Din cauza faptului că a pus Parlamentul în umbra cabinetului Dragnea-Grindeanu. Din cauza faptului că liderul PSD și compania au considerat că nu e necesar să-i consulte pe magistrați sau să-i explice poporului ce – și de ce – au de gând să facă.
Iar dacă Dragnea a avut impresia că România de astăzi este România lui Năstase s-a înșelat profund.