Înainte de a-l vedea ca o cocoașă în spatele premierului Vasilica, l-am remarcat pe Mihai Fifor ca ministru al Apărării. Acolo a dat apă la moara Rusiei, subliniind cu mândrie că baza militară de la Deveselu deține rachete balistice.
După ce-a rezolvat problemele Apărării, a fost însărcinat să le rezolve și pe ale Internelor, ca ministru interimar.
De câteva zile, Fifor emană un șuvoi de soluții inepte, în termeni bombastici – fermitate, toleranță zero etc. etc.
(Nu asta ar fi problema. La Cultură și interimar la Educație PSD a înfipt un gogoman agramat: „De-a lungul timpului au fost și momente mai delicate, să nu le spunem dificile sau să nu le spunem neplăcute; (…) anumite minorități au avut de suferit, ceea ce ne face să găsim momente cum este cel de astăzi, prin care readucem în atenția, nu doar a românilor, ci a întregii națiuni române, a întregii Europe, a întregii lumi, faptul că respectăm aceste minorități” – din discursul la comemorarea victimelor Holocaustului Romilor).
Mai breaz ca ministrul Educației și al Culturii, Fifor și-a propus să schimbe sistemul din temelii păstrându-l așa cum e. Doar vin trei rânduri de alegeri, iar cârdășia interlopi-polițiști-politicieni e cheia succesului în orice campanie electorală.
Întrebat astăzi cum comentează simbioza polițiști-interlopi, ministrul de Interne a răspuns candid: „Nu știu la ce vă referiți (…). Chiar nu știu la ce vă referiți”.
Un mesaj de siguranță și încredere pentru interlopi și complicii lor din structurile responsabile de siguranța cetățeanului.