Prima pagină » Puterea Gândului » Mircea Băsescu, vulnerabilitatea președintelui

Mircea Băsescu, vulnerabilitatea președintelui

Mircea Băsescu, vulnerabilitatea președintelui
„De dușmani te poți apăra, dar este extrem de greu să te aperi de propriul frate".

Ce am înțeles eu din difuzarea celor șase filmulețe cu Mircea Băsescu protagonist?!

Unu, că personajul nostru, în calitate de frate al unui președinte de țară, este absolut inconștient și fără simțul reprezentării faptelor sale. Dacă anumite „gesturi creștinești”, evenimente electorale sau, pur și simplu, manifestări firești față de concetățeni – persoane sau grupuri profesionale, etnice ori politice -, venite din partea unui președinte sau a rudelor apropiate sunt de înțeles până la un punct al bunului simț, ceea ce trece dincolo de această limită devine penibil și periculos.

Dacă Mircea Băsescu a fost de acord să boteze nepoata unui cetățean rom de „renume mondial”, mai mult din motive electorale, spun eu, decât din trăiri creștinești – făcând-o, potrivit declarațiilor sale, la insistențele unui anume Marian Căpățână, lider PDL, fără a avea relații de prietenie, amiciție sau de orice altă natură cu clanul Bercea -, și dacă, ulterior – presupunând că nu i s-a adus la cunoștință din primul moment -, a fost informat că persoanele cu pricina formează, în fapt, un clan interlop, primul gest pe care ar fi trebuit să-l facă ar fi fost acela de a le pune în vedere sus-numiților să stea la distanță de persoana sa.

Lamentări ulterioare de genul „Așa este când faci bine unora…” sau „Nu am crezut că se va întâmpla, deși ar fi trebuit să-mi dau seama”, nu-și mai au nici sens, nici valoare, după ce ai plâns pe umerii cumetrilor, câutând soluții, chiar și prefăcute, de a interveni, în procesul justiției, în favoarea acestora.

Doi, că serviciile s-au comportat lamentabil, scoțând din discuție ipoteza potrivit căreia tocmai acestea au fost cele care „l-au lovit pe Băsescu”, vehiculată în ultimele 24 de ore.

Este inadmisibil să-l lași pe fratele președintelui României – cu atât mai mult cu cât, din pricina superficialității sale, a mai creat probleme în trecut – la mâna unui clan interlop. Era de presupus că, situația în care se afla Bercea Mondial, în 2012 – trimis în judecată pentru tentativă de omor, apoi condamnat la opt ani de închisoare – va genera presiuni ale familiei acestuia asupra lui Mircea Băsescu, atras, probabil, premeditat în clan în ideea rezolvării unor posibile astfel de situații.

Aceste structuri ar fi trebuit să fie primele care să informeze atât Președinția cât și DIICOT, Parchet, DNA și pe toți cei în drept să acționeze, așa încât familia prezidențială să nu devină captiva unui clan mafiot, indiferent de greșeala făcută, anume aceea de a nu pune distanța necesară între părți.

Trei, că, oricât s-a încercat inducerea ideii – prin întrebările insistente puse de fiul lui Bercea Mondial, ceea ce dovedește premeditarea demersului -, președintele României nu este implicat, așa cum remarca, inclusiv, premierul Ponta, în povestea cu eliberarea lui Bercea.

Patru, că, de vreme ce Mircea Băsescu a făcut trafic de influență – ba, chiar Traian Băsescu însuși, după cum se încearcă acreditarea ideii -, iar Bercea Mondialu, soția sa, fiul său și cine mai știe cine, înfundă pușcăria, se cheamă că Justiția este intangibilă, își face datoria, iar cei care ar încerca să o deturneze, indiferent de funcția pe care o ocupă în stat, nu mai au nciun fel de influență, nici un fel de putere.

Cinci, că sângele apă nu se face. Traian Băsescu, dat fiind situația deloc confortabilă prin care a mai trecut, cauzată de lipsa de măsură a unor demersuri inițiate de Mircea Băsescu, ar fi trebuit să fie de 10 ori mai atent la fiecare acțiune a fratelui său. Și asta, tocmai pentru că a înțeles și exprimat, foarte limpede un adevăr simplu. „Te poți apăra de dușmani, dar mult mai greu de rude”. De ce i-a dispărut instinctul de conservare? De ce a omis să ia în calcul această vulnerabilitate? De ce nu a fost pus în gardă? De ce nu a luat măsuri dacă i s-au adus la cunoștință aceste fapte? De ce, de ne ce, iată-l în situația de a suporta noi consecințe ale unui comportament lamentabil al fratelui său care, în loc să fi stat la discuții aberante cu fiul lui Bercea, ar fi trebuit să-i spună scurt: „Hai sictir, cumetre! Aici nu împărțim legea după capul vostru!”.

Eu nu cred că sunt mulți nebuni în lumea asta, la nivel de familie prezidențială, care să-și împartă milioane de euro cu membrii unor clanuri interlope, din diverse motive, și să le treacă prin cap că nimeni nu are habar de faptele lor. Cred, însă, că Mircea Băsescu e slab în relația cu clanul, atât din cauza personalității sale, cât și din cauza faptului că a fost martorul unor manevre dubioase pe care nu le-a denunțat la timpul cuvenit.

În consecință, e de la sine înțeles pentru un stat de drept că Justiția, în speță DNA, va ancheta acest caz, extrem de grav prin implicații, indiferent din ce unghi îl privești, va trage concluziile necesare și va lua măsura justă.

Greșeala se plătește, indiferent dacă e generată de slăbiciunea caracterului, de instincte, de duplicitate, de naivitate, de teamă.