Miserupismul domnului Iohannis

În loc să scrie pe Facebook:„Nu o schimb pe Kovesi – zâmbărici – penalilor”, domnul Iohannis a ținut să ne servească o pastilă de aroganță inutilă în prime-time.

Lăsat oarecum în ofsaid de ministrul Justiției care, deși chemat de urgență în țară să rezolve problema DNA, a lăsat pe joia viitoare anunțarea unei concluzii, Klaus Iohannis s-a insinuat în telejurnal pentru a-i liniști pe cei care, după a treia șansă dată PSD, se întrebau dacă nu cumva președintele a capitulat în fața lui Dragnea și a acoliților. Pe scurt, rezist, stați liniștiți, decizia-i la mine, i-am zis și lui Dragnea, totu-i sub control.

Practic, domnul Iohannis a făcut o conferință de presă pentru a răspunde, dintr-un calcul de oportunitate politică, la o singură întrebare, dacă o va revoca sau nu pe Laura Codruța Kovesi. Evident, răspunsul a fost nu. Mulți doreau să audă asta.Dar mulți ar fi vrut să audă poate și ce crede Președintele României, cel care veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice, despre faptul că reprezentanți ai acestora, respectiv procurori, ar falsifica dosare, despre faptul, că la cel mai înalt nivel, s-ar da ordine să se scoată dosare, dacă în România funcționează prezumția de nevinovăție, dacă statutul de penal este mai important decât abuzul.

Enervat că jurnaliștii îi strică propria conferință de presă, președintele nu a mai mimat și a arătat că pur și simplu nu-i pasă. Întrebat dacă a citit stenogramele înregistrărilor care au provocat scandalul monstru din ultimele zile și despre care el însuși a vorbit la începutul intervenției sale, Iohannis a răspuns senin că nu. Dacă e interesat să o facă? Nu, din nou. Dacă buna funcționare a justiției, echilibrată, independentă, stă în prezentarea în instanțe de probe false? De data aceasta, a cerut să i se ia microfonul jurnalistului.

Adevărat că întregul scandal a fost declanșat de persoane care au probleme penale, însă, până una alta, nimeni, nici măcar Laura Codruța Kovesi, nu a spus că discuțiile despre falsificarea sau plantarea probelor nu au existat cu adevărat. Întrebările pe această temă erau absolut legitime pentru cineva care înțelege rostul funcției pe care o ocupă, mai ales când e vorba de cea de președinte al României. La masa calculelor politice, cu un PSD condus de un condamnat și cu lideri recidivând constant în încercarea de a găsi soluții de salvare individuale, Klaus Iohannis s-a așezat binepentru moment. Însă a refuza să vorbești sau să vezi o problemă nu înseamnă că aceasta nu există. Pe termen lung efecte pot fi devastatoare, iar miserupismul domnului Iohannis nu va putea ține loc nici de stat de drept și nici de luptă anticorupție.