Căci n-am uitat finalele din 2010, 2011, 2012, mai ales cea din urmă, pierdută dramatic, în 5 seturi, în fața perechii Marray-Nielsen și pot spune că Horia Tecău a fost învins atunci și de nenoroc. Astă-seară însă, n-a mai fost vorba nici de ghinion, nici de noroc, pentru că Tecău-Rojer au stăpânit aproape tot meciul împotriva lui Jamie Murray și John Peers.
În prima jumătate a primului set, Horia și Julien au fost mai încordați și încă nesincronizați, dublul britanico-australian având două mingi de break. Dar serviciul beton al lui Horia, printre cele mai bune din lume, a reparat totul. Odată intrați în ritm, românul și olandezul nu le-au mai lăsat nicio șansă adversarilor.
Horia a fost cel mai bun dintre cei 4 de pe teren, cu intervenții în momente decisive, cum a fost ultimul punct din setul 2, la scorul de 5-4, 40-30: a executat perfect un dificil smeci în cros din deplasare spre dreapta și din săritură, cu efect tăiat, smulgând geamătul suporterilor fratelui lui Andy Murray, care n-a avut nici când să ridice racheta.
Dar dincolo de serviciile, retururile, voleurile, smeciurile lui, la toate aceste capitole fiind de la nota 9 în sus, un jucător complet, constănțeanul mai are o calitate.
Pe jucătorii și jucătoarele noastre i-am văzut evoluând foarte bine, bine, dar și având căderi psihice, pierzând seturi sau meciuri pentru că nu și-au mai putut menține focusul și determinarea. Însuși Ilie Năstase trecea prin astfel de momente. În cei mai bine de 10 ani de când mă uit la Horia Tecău, nu l-am văzut niciodată căzând în „găleată”, făcând greșeli nepermise în serie, ratând meciuri pentru că „l-a luat capul” – de altfel, greșeala neforțată la dublu are o importanță mult mai mare decât la simplu, pentru că la dublul de nivel înalt de multe ori se câștigă sau se pierde pe o singură minge. Atât i-a despărțit, o minge, pe Horia Tecău și Florin Mergea, perechea campioană de juniori la Wimbledon 2002, în semifinala de joi – victoria lui Horia întărește și performanța marelui talent Florin Mergea.
În afară de a fi un superjucător, Horia Tecău este un om profund serios.
Și este și un excepțional coechipier, știe să fie împreună cu partenerul, să-i dea Siguranță și Încredere – Mister Tecau to serve, but also to protect!
În afară de titlul la Wimbledon, primul după cel câștigat de Ilie Năstase împreună cu Jimmy Connors în 1973, Horia Tecău ne oferă ceva esențial și rar în România de azi – un model profesional și uman.