Moaștele Sfântului Freud (aducătoare de împlinire sexuală) și Ministerul Corectitudinii Politice

Oare ce s-ar putea construi pe ruinele unui referendum ratat? Aceasta era întrebarea care îi măcina deopotrivă pe învingători și pe învinși. În timp ce președintele Liviu băgase capul în nisip, atent să nu-și piardă și ultima brumă de credibilitate în rândul propriilor simpatizanți, pacienții din tabăra câștigătoare aveau planuri mari legate de viitorul spitalului. În plină beție a succesului, Cosette și Clotilde (de la salonul 20-21) devastaseră birourile conducerii, scriind pe pereți, cu ruj de nuanță roz, mesaje de genul „V-am făcut la lanț, bulangiilor!” sau „Foaie verde de doi lei / Îmi place băieții gay”.

Aproape din senin apăruse ideea unei largi coaliții, a unui guvern paralel, din umbră, care să impună cu orice preț Agenda Psihiatrică Pro-europeană, în spiritul corectitudinii politice. Și cine altul putea fi liderul acestei coaliții decât șeful Statului Paralel? La doar 48 de ore de la închiderea urnelor, Klaus convocase o ședință conspirativă în toiul nopții, în cimitirul de pe acoperișul Micului Penatgon, în fața cavoului cu moaștele Sfântului Freud. Pe lângă pacienții implicați trup și suflet la referendum, fuseseră chemați și doi importanți lideri de opinie de la salonul fără clanță, responsabili cu manipulările grosiere, fine și extrafine (se știu ei, n-are rost să-i numesc aici).

Trecuseră zece minute după miezul nopții, când m-am strecurat, printre morminte, până la cavoul unde Klaus începuse deja dezbaterea, călare pe crucea unui pacient mort de la o supradoză de medicamente.

– …dragii mei, continuă Klaus, am ajuns pe coama unui val de simpatie, pacienții au apreciat reușita boicotului. Însă ei așteaptă acum de la noi o alternativă la actuala conducere. Așteaptă idei, un plan de guvernare care să scoată țara și spitalul din căcat.

De după boscheți, Ludovic se scărpină la ureche cu o lumânare pe jumătate arsă.

– Scuză-mă, colega, la ce plan de guvernare te referi? întrebă Ludovic cu aerul sictirit al unui trubadur forțat să cânte gratis la nunta prințului Nicolae. Eu știam că mergem pe pilot automat, cu comandă de la Bruxelles. Au survenit modificări de ultimă oră?!

Unul dintre cei doi lideri de opinie ieși vioi dintr-un coșciug abandonat în mijlocul cimitirului. Ținea în mână femurul de la scheletul unui transsexual și avea pe cap o glugă care-l făcea să arate la fel de sinistru ca un strigoi de la fostul organ de presă al Partidului Comunist. Își puse lanterna sub bărbie, luminându-și fața, apoi îl lovi pe Ludovic cu osul de la schelet peste gură.

– Tu să taci, băi panaramă! Ai votat ca prostu’, când toată lumea stătea binemersi acasă. Hai, jos pantalonii!

Fără să crâcnească, Ludovic își dădu jos pijamalele, apoi așteptă ca fiecare dintre participanți să-i tragă câte un șut în fund. Se gândi că își merita pedeapsa cu prisosință. Dan și Dacian, doi proaspeți pacienți care se remarcaseră la referendum, făcură exces de zel, aplicându-i câte două lovituri.

– OK, îi întrerupse liderul de opinie. Haideți să vedem cum împărțim portofoliile pentru guvernul paralel, din umbră. Cine se bagă la Ministerul #Metoo, de castrare a bărbaților care se uită pofticioși la femei?

Cosette și Clotilde ridicară simultan două degete, pe urmă se priviră cu ură. Nu se așteptau să concureze pe același post.

– Cum procedăm? îl întrebă Dan pe șeful Statului Paralel.

Marea problemă era dacă cele două femei aveau capacitatea să discearnă între o agresiune sexuală și un simplu flirt. Confuzia ar fi dat naștere la adevărate drame. Klaus se gândi că, Doamne ferește!, ar putea să cadă chiar el victimă, așa că intră în cavou, de unde reveni cu un craniu sustras de la moaștele Sfântului Freud.

– Cine dintre voi două îmi spune dacă această persoană a fost sau nu un agresor sexual?

Câteva secunde, femeile studiară craniul de la distanță, apoi Cosette își făcu curaj și îl ridică la nivelul ochilor.

– Cred că știu! izbucni veselă, de parcă tocmai ar fi descoperit cum să rămână însărcinată doar privind cum înfloresc trandafirii.

– Te ascult, o îndemnă Klaus, destul de circumspect.

– După cât de denivelată este această calotă craniană, cu siguranță ea aparține unui bărbat. Mai exact, Sfântului Freud, un moșuleț despre care știm cu toții cât de pervers a fost. El spunea așa, citez: Privând instinctul sexual de hrana lui naturală, se provoacă urmări neplăcute. Așadar, avem de-a face cu un agresor sexual fără scrupule, care ar fi meritat să fie castrat, nu canonizat!

Speriat de privirea lui Cosette, Ludovic își făcu cruce cu limba.

– Aș putea să-l iau pe Sfântul Freud în salon, pentru fanteziile mele nocturne? întrebă Cosette, înainte ca Clotilde să-i smulgă craniul din mână.

– OK, interveni Klaus, am decis ca portofoliul Ministerului #Metoo să-i revină lui Cosette. Trecem mai departe, la un portofoliu înrudit, și anume Ministerul Corectitudinii Politice. Cine se bagă, cine candidează?

N-am apucat să schițez vreun gest, pentru că Dan și Dacian s-au repezit cu mâinile ridicate. Din nou, doi candidați pe un singur loc.

Klaus îl întrebă pe Dacian dacă avea idee despre responsabilitățile ce-i reveneau în calitate de posibil șef la Ministerul Corectitudinii Politice.

– Sigur că da, îi răspuse bărbatul. În primul rând, în orice instituție, în orice firmă, indiferent că-i privată sau de stat, inclusiv în guvern și în parlament, trebuie să impunem diversitatea culturală, religioasă, sexuală, rasială și de gen, în felul următor: la fiecare trei bărbați creștin-ortodocși, vom angaja trei femei, dintre care una musulmană, una aparținând etniei rome, iar a treia, bisexuală. Căci același Sfânt Freud, ale cărui moaște le venerăm, spunea, citez: Fiecare copil se naște bisexual. La maturitate, fiecare act sexual este unul între patru indivizi.

Extaziat în urma discursului, Dan aplaudă frenetic, până când Ludovic îl pocni cu o coadă de hârleț abandonată pe-acolo de groparii cimitirului.

Portofoliul Ministerului Corectitudinii Politice îi fu încredințat lui Dacian. Câteva minute mai târziu, Klaus suspendă ședința. În cimitir apăruseră pacientele-pelerine de la salonul 20-22, care își lepădaseră din mers pijamalele și se pregăteau să se închine la moaștele Sfântului Freud (aducătoare de împlinire sexuală).

(va urma)