Dacian Cioloș vorbește ca un jujuman. Ca un vrăjitor african. (Deși arată mai degrabă ca un pirat somalez după o cură de sparanghel alb).
Tot mai crede că bărcuța lui de pescuit a scufundat bastimentul PSD.
Ghicește în colți de facocer și întrevede o mare coaliție electorală. I se arată încă destul de confuz și plutind printre bancuri de poncife („Dialogul este fundamental pentru o societate democratică”). Dar „vom veni în curând cu o propunere concretă în acest sens”.
Dacă nu folosește pluralul majestății, ceea ce pentru un jujuman n-ar fi chiar de mirare, înseamnă că a căzut din nou la pace cu Barna, lăsând de la el (emptying the mind).
De altfel, după ce a preluat președinția grupului Renew Europe (familia politică Macron, a Europei cu două viteze), ne promisese cu emfază: „Vom continua să aducem cât mai mult din Europa în România prin activitatea noastră la Bruxelles și în cabinetele de europarlamentari pe care le vom deschide în toată țara. Acum trecem la pasul următor și începem construcția politică internă prin care să le oferim cetățenilor români un viitor așa cum îl merită”.
Până să primim viitorul pe care îl merităm, ni se vântură prezentul de care suntem sătui: o morișcă de vorbe.