Întortocheate și cețoase sunt, uneori, căile politicii. Iată, Mihai Răzvan Ungureanu, care, după scurta sa ședere în fruntea guvernului PD-L, are ambiții prim-ministeriale și prezidențiale, nu se înscrie în partid ca să și le împlinească, ci înființează un ONG. Acesta, spune fostul premier, „trebuie să fie complementar și să colaboreze cu tot ce înseamnă forță politică validată în centru-dreapta, PDL-ul fiind cea mai importantă dintre ele”. În toamnă așadar, el va lansa Inițiativa Civică de Centru Dreapta, o organizație – cadou, organizație-cadou oferită atât adepților indeciși, ai dreptei, cât și PD-L. Nu va fi însă un ONG oarecare, ci o structură mare și pretențioasă, a cărei ridicare din nimic va constitui un examen de capacitate politică, pe care MRU va trebui să-l treacă, pentru a le dovedi activiștilor de profesie că este capabil să conducă un partid și să devină locomotiva acestuia. Numai după depășirea cu brio a acestei probe, vechea gardă pedelistă l-ar propulsa în fruntea partidului. O atitudine care, la prima vedere, sugerează prudență, dar care, privită cu atenție, seamănă, mai curând, a respingere. Liderii PD-L care și-au consumat tinerețea pe baricade nu sunt dispuși să-i dea formațiunea pe tavă, primului venit, oricâți „ungureni” ar reuși să adune acesta, într-o vară, sub propriu-i stindard. Mai întâi, să-și uzeze și el puțin turul, pentru și prin partid.
Vasile Blaga, una din vocile cu o autoritate din PD-L, este clar în această privință. El îl plasează pe MRU în afara partidului, în viitorul apropiat. „Nu este încă membru al PD-L și aș dori să-și folosească potențialul pentru a participa la o astfel de construcție cu oameni cât mai mulți din societatea civila, alături de care vom veni și noi”, spune el. Construcția de care vorbește este una „separată”, iar Blaga pune o condiție importantă, atunci când descrie pe cine ar trebui să aducă Ungureanu, pentru a-și demonstra „potențialul”. Este vorba de „cât mai mulți oameni valoroși”, adică tocmai despre aceia greu de convins și de înrolat într-un ONG cu miros politic. Fostul premier ar trebui, mai întâi, să se achite de această sarcină dificilă, ca PD-L să facă un pas înspre el și să se transforme în pilonul central al unei mișcari politice de amploare, capabilă să concureze USL. Abia după aceea, va fi acceptat în cercul exclusivist de la vârful partidului. Ca să-și merite locul, MRU e trimis, politicos, la muncă, cu mesajul că galoanele se câștigă treptat și nu le va primi peste noapte nici dacă ar fi Napoleon. Faptul că fostul premier nu s-a grăbit să demisioneze din PNL și să se înscrie în PD-L (subliniat de către Blaga) este perceput de o parte din lideri ca un semn de aroganță, el considerându-se fie prea bun pentru acesta, fie prea însemnat pentru a intra în partid ca un membru oarecare. Iar această supraevaluare i-a determinat, de asemenea, să-i personalizeze cotizația.
MRU lucrează, totuși, pentru PD-L, așa că domnul Blaga ar putea să mai reducă din pretenții, bifând participarea acestuia la campania electorală. Este o modalitate prin care premierul celor 78 de zile își plătește datoria către partid. După care, în perspectiva alegerilor parlamentare, s-ar putea ca partidul aproape falit să-i ceară un împrumut.