Muncim, nu cerșim. Respectăm, nu furăm
I-au plăcut lucrurile complicate. A ales o echipă în care alți fundași centrali aveau întâietate și suporterii exigenți de pe St.Mary”s Stadium. Și-a stricat jantele prin Anglia pentru că a ales să meargă până-n Southampton, prima dată, cu mașina. Primele meciuri, primele lovituri recepționate. Dinți ciobiți. Un fleac pe lângă ce avea să vină. Ruptură de ligamente și pauză 7 luni. Operație complicată și privire cu subînțeles din partea lui Koeman.
Iordănescu l-a chemat la națională, dar l-a lăsat fie să se încălzescă până dă în clocot, fie l-a trimis în tribune. A pierdut naționala. A pierdut Euro. Dar a mai rămas cu o pojghiță de încredere. L-au strâns ghetele la echipa a doua a „Sfinților”, dar și-a mai găsit resurse de a merge mai departe. A continuat să-și facă românii din Anglia cunoscuți prin campania #Un Român Ca Lumea și s-a hrănit cu poveștile lor. S-a hrănit din povestea unor mâini iscusite care salvează oameni, din româna grăbită a unui taximetrist care adună liră cu liră pentru ca fetiței lui să nu-i lipsească ceva. Și din întâmplările unor români antreprenori sau copii miniaturale ale lui Nicu Vlad, ‘halterofilii” din depozite.
Ajuns la 29 de ani și fără niciun orizont în Anglia, Gardoș a ales cu sufletul. Și-a pus iscălitura pe împrumutul la Craiova și și-a propus să halească iar jăratec pentru a-și da un restart carierei. Mai bine de o lună, fundașul cu compasul lui Mike Powell a așteptat să intre din nou pe teren. Nu s-a lăsat strivit de disprețul cu care Devis Mangia l-a sărit de pe foaia de joc și și-a aplaudat coechiperii, pe Kelic sau pe „Puyol”. A respectat decizia antrenorului și a tras la antrenamete ca un câine.