N-ai cu cine, niște misogini!

Ei bine, ca Micu al nostru, din film, a pățit și Iohannis, lasă că el e de vreo două ori mai mare decât Dinică, interpretul personajului.

Pretoriana feminină a lui Dragnea i-a sărit, în spate, președintelui, la îndemnul subțire al șefului, cât ai rosti dumneata „curaj” și „librărie” la un loc.

Viorica Dăncilă, Gabriela Firea, Carmen Dan, Lia Olguța, și toate celelalte doamne, i-au explicat frumos lui Iohannis că nu e frumos ce face, anume că le atrăgă atenția asupra modului în care guvernează, și că insistențele dumisale pot genera consecințe grave asupra siguranței naționale…

Greșind impardonabil atunci când a cerut demisia premierului Dăncilă (sincer vorbind, am mai spus-o, dincolo de ironie, figura asta cu demisia prim-ministrului nu intră în atribuțiunile președintelui; numirea, însă, da), ba, chiar de două ori, pe tot felul de motive – de la a se fi lăsat aruncată în vâltoarea politicii externe, și până la a fi scăpat din mână politicile interne -, Iohannis a fost „răstignit” la stâlpul infamiei de trupa „bodyguardelor” lui Dragnea, întrucât, atât de revoltător, le cere femeilor să-și dea demisiile jos, în public. Ce scandal!

Sigur că în politica românească, la fel ca în orice altă politică, au loc și femeile. Aflându-ne într-o oarecare civilizație, cultură și emancipare, domniile lor au dreptul să ocupe diverse funcții, inclusiv pe acelea de primar, ministru, premier și președinte. În aceste condiții, nu numai că le e permis să hotărască și să ia decizii – mai bune sau mai rele -, dar chiar li se cere, pentru că din acest motiv au fost alese sau numite pe funcții.

Iar pentru că „a greși e omenește” și „numai cine nu muncește nu greșește” – vă mai pot înșira câteva prostioare pe temă -, și doamnele în discuție pot greși.

De aici încolo, un președinte de țară are de ales între a deveni „misogin”, prin implicare – explicându-le că un șir de greșeli de tot felul, unele ridicându-se, evident, la rang de gafe greu de explicat și digerat, nu produc, în cazul dumnealor, consecințe care vizează, exclusiv, soarta personală a gafeurului, ci a unei nații întregi pe termen mediu și mai lung – sau să nu devină misogin, ci un președinte dat pe mute.

Sigur, președintelui i se trage această nouă „calitate” chiar de la faptul că n-a vrut să fie perceput ca misogin-cu-repetiție, respingând-o și pe Dăncilă după ce o respinsese pe Sevil Shhaideh.

Întrucât, dacă ar fi fost doar puțin-puțin misogin, atât cât îi stă bine unui președinte care se respectă, gândindu-se mai mult la țară decât la liniștea lui, și refuzând numirea Vioricăi, nu s-ar mai fi trezit, astăzi, intrat în ghearele felinelor.

Pentru că, Iohannis nu e Dragnea. Iohannis e un timp prea serios, prea bățos, n-are mustață, nu râde pe sub ea, și, în general, nici nu prea zâmbește. Nu face pariuri cu electoratul, nu e persuasiv, nu promovează femei, decât așa, una-două, și, în special blonde. Poate vrei să faci și tu o glumă cu el, o afacere, o combinație. N-ai să vezi. Te trezești tăiat pe față, după ce te fixează cu privirea aia ca o lamă.

Din toate aceste cauze i s-a spus lui „misoginule”.

Cu Dragnea e cu totul și cu totul altceva: are stil, are replică, are îndrăzneală, are memorie, ține minte, e învăluitor, are șarm, are grijă de femei, le bagă în față, nu le lasă niciodată singure, indiferent de funcțiile pe care ele, doamnele, le ocupă în stat, în mers sau în partid.

Lui, din cauza asta, nu i se spune „misoginule”, pentru că el se lasă apărat de doamne și nu le cere demisia decât bărbaților care cer demisia femeilor pe care el le ocrotește public/politic.

Pentru că, din cauza asta, a spus și ministrul Carmen Dan, după ce și-a cumpărat o cutie de curaj, din plastilină, de la librărie:

„Ca senator în Parlamentul României, ca membru al Guvernului României, dar și ca femeie, mă întreb serios dacă președintele Iohannis ar fi fost atât de insistent în ceea ce privește demisia premierului, dacă acesta ar fi fost posesorul unui Cod Numeric Personal care să înceapă cu 1… Ghinion, domnule președinte, dar doamna premier nu va demisiona”.

Și ce simplu era dacă spunea „bărbat”.