N. Dan se joacă de-a demisia

Ca să vezi democrație în USR: un for de conducere al partidului ia o decizie într-un anume sens, pe o anume chestiune, deși liderul partidului amenințase cu demisia, dacă forul cu pricina va lua respectiva decizie împotriva poziționării sale în chestiune.

Ei bine, se supără omul, liderul, de, și spune că mai există două foruri de conducere în partid, superioare celuilalt, care pot întoarce decizia luată, aflată în contradicție cu părerea exprimată de șeful-fondator al partidului.

Bun! Iar liderul acesta, în loc să ceară întrunirea celorlalte foruri și să aștepte verdictul, își dă demisia și spune că va reveni în partid doar când decizia va fi schimbată, desigur, numai și numai dacă îl mai vor și „ei”; anume, colectivul.

Între timp, după ce a demisionat cu lăutari și confeti, a revenit cu o precizare pe o rețea de socializare: că el, de fapt, e în acord, pe persoană fizică, nu-i așa, cu particularitatea asupra căreia a decis majoritatea, doar că nu e de acord, în ruptul capului, ca partidul să se poziționeze și el, în ansamblu, alături de majoritate și de lider..

Corect, nu?!.

Ați remarcat, desigur, că nu am particularizat cazul (știind, cu toții, că ne referim aici la votul BN al USR împotriva redefinirii familiei în Constituție), ci am încercat o „poză” de principiu. În speță, un conflict pe tema susținerii „libertăților civile”, care să fie permisă, la intim, primesc, dar să nu cumva să se declare și partidul, în ansamblul său, de acord necondiționat cu aceasta, poziționându-se, cumva, oficial, împotriva precizării discriminării în textul Constituției.

De ce? Păi, iată de ce!

„Sunt obligat să fac o precizare față de opinia pe care aș avea-o asupra libertăților civile.Am susținut și susțin libertățile civile.Ce am spus (într-o scrisoare privată către cei 20 de membri ai Biroului Național; aș fi avut o mai mare acuratețe dacă aș fi știut că se va scurge în presă) este că nu vreau că tema libertăților civile, confundată adesea cu respingerea valorilor tradiționale, să fie temă cu care se definește USR„, a scris, astăzi, Dan, pe Facebook.

Adică, da! Și noi suntem cu democrația; și noi înțelegem și ne luptăm pentru „libertățile civile”, așa, unul câte unul, și ne felicităm reciproc pentru curaj, dar cu grijă, pentru ca partidul să nu se definească drept unul deschis, predictibil, susținător pe față al vreunei poziții neechivoce, cum ar fi, de exemplu, asta în discuție, pentru că poate înțelege lumea la sate și orașe că respingem valorile tradiționale, iar cealaltă, de la București, că… invers.

Iar dacă lucrurile s-ar opri aici, anume în locul în care ar dori Nicușor Dan să se aplece cu capul spre nisip, și să fie de acord, de principiu, cu orice, dar să aibă, chipurile, și principii tradiționaliste, pe persoană fizică, toate la o șuetă cu amicii, n-ar fi nimic.

Numai că, cei mai mulți deputați USR au votat împotriva adoptării Legii organizării referendumului pentru modificarea Constituției, fapt care confirmă un anume curent în partid, că vrea sau nu, Nicușor Dan să-și poziționeze formațiunea, limpede și vizibil, pe una dintre baricade, așa cum, mie, cel puțin, mi s-ar părea corect.

Iar Nicușor Dan e liderul partidului, care vrea să crească, să sporească și, din legislatura viitoare, să vină la putere, dac-o vrea Dumnezeu, ca să ne conducă.

La intim, și cu demisia pe masă. Ori e ca mine, ori plec și mă-ntorc atunci când o fi ca mine: ș-așa, ș-așa!

Bravos națiune! Halal! Ești sal(v)ată!