Nu e prima oară când Donald Trump declară că NATO e o instituție vetustă. E prima oară însă când se bucură explicit de Brexit și prezice senin că Marea Britanie nu va fi singura țară care va părăsi Uniunea Europeană (pe care o vede ca pe un instrument de dominație germană).
Marea Britanie se află printre cele cinci țări, din douăzeci și opt, menționate acum, dar și în campania electorală – Statele Unite, Grecia, Polonia, Estonia – care își plătesc dările către Alianță.
Trump nu e primul președinte care le bate obrazul datornicilor. A făcut-o și Obama, în primăvara anului trecut, când i-a numit profitori (free-riders) pe cei care nu respect înțelegerea de a contribui cu cel puțin 2 la sută din PIB. (Cazurile cele mai sfidătoare sunt ale Germaniei și Canadei).
Donald Trump e însă primul președinte care pare a privi NATO ca pe o societate comercială. Adăugând la asta apropierea de Rusia, cu care speră să poată face un business în lupta contra terorismului și în reducerea arsenalelor nucleare, birocrații de la Bruxelles au de ce să se agite.
Dacă, în vara anului trecut, candidatul Republicanilor declara că e gata să le spună rău-platnicilor la bugetul NATO „Felicitări, vă veți apăra singuri!”, acum. când mai are patru zile până la instalare, a devenit „analitic”: „NATO e perimată, în primul rând fiindcă a fost concepută cu mulți, mulți ani în urmă. În al doilea rând, țările nu achită ce trebuie”, iar Alianța „nu ne apără de teroriști”.
Criticată de Trump pentru „greșeala catastrofală” de a fi permis intrarea refugiaților, doamna Merkel a declarat înțepat, răspunzând întrebării jurnaliștilor: „Cred că noi, europenii, ne ținem soarta în propriile mâini”. Abia această declarație, la fel de ostilă ca observația lui Trump, dă de gândit.
Dacă președintele care intră curând în exercițiu va dori să reformeze NATO, cum va proceda? Va începe prin forța aplicarea Articolului 5 doar bunilor platnici? Va impinge Uniunea Europeană spre a-și înființa propria armată? (Idee tot mai des vehiculată, care n-a fost deloc pe placul lui Obama). O armată UE cere vreme și, mai ales, bani. Sau vom fi obligați să ne întoarcem în timp și să ne întărim armatele naționale? Nu doar pentru România, această din urmă variantă ar fi dezastruoasă.