La ceremonia de decorare a unor supraviețuitori ai Holocaustului, desfășurată aseară, după Ziua Internațională de Comemorare, președintele Klaus Iohannis părea sincer îngrijorat de iminența unui regim nazist. Un regim nazist în România e nu doar o sperietoare, dar – acest pericol prezentat în fața unor oameni care chiar au îndurat ororile nazismului – e o idee de o jignitoare superficialitate.
Un regim iliberal – da. Într-un regim iliberal ne înfundă Jupânul coaliției de guvernare. Iliberalismul unor semi-analfabeți lacomi, O evidență pe care însă Președintele pare să nu fi avut răgazul s-o cerceteze. „Acapararea statului”, pe care o identifică drept gata să se producă, e în plină desfășurare. Înseși instituției pe care o reprezintă i-au fost subțiate, pe nesimțite, prerogativele.
Astăzi, la întâlnirea anuală cu șefii șefii misiunilor diplomatice acreditați la București, Klaus Iohannis se scuturase de angoasele privind nazismul, afișând un optimism excesiv:”statul român trebuie să rămână unul în care democrația liberală și statul de drept sunt deplin consolidate, cu o justiție independentă și eficientă.(…). Vă asigur că voi face tot ceea ce ține de mine, ca Președinte, pentru ca aceste valori să nu fie afectate!”.
Întâi că România nu aduce deloc a „stat de drept”, iar Justiția se dovedește departe de a fi „independentă și eficientă”.
(În urmă cu două ore, la recepția de la Camera de Comerț și Industrie Româno-Germană, Klaus Iohannis a continuat diatribele la adresa guvernării).
Asigurarea Președintelui că va face totul, după ce patru ani n-a făcut nimic, sună cum și este: ca un discurs de campanie, presărat cu semnale contradictorii, în logica electorală în care a intrat îngrijorător de devreme, un discurs recitat spre admirația și entuziasmul unei Opoziții a cărei îndeletnicire predilectă e să se îmbete cu sondaje pe care singură și le umflă ca pe niște baloane.