Neam prost. Cum a fost linșată muma lui Victor Ponta chiar de fiul ei

E de prost gust văicăreala lui Victor Ponta, care de vreo două săptămâni se tot plânge cum mama sa este linșată la televizor. Dl. Ponta nu scapă nicio ocazie să transmită cât este de îndurerat de ceea ce pățește familia lui. În replică, mama premierului și-a făcut apariția la Antena 3 să pună lucrurile la punct.

Nimeni nu și-ar dori ca familia sa, ca mama și sora sa să treacă prin porțile DNA, mai ales că, în mentalul colectiv, alimentat zilnic de transmisiunile în direct din fața instituției, cei care intră sunt, dacă nu dinainte condamnați, cel puțin anatemizați pe termen lung. În grila de receptare a poporului telespectator, cine dă cu subsemnatul la DNA trebuie să fi făcut ceva, nici nu mai contează calitatea procesuală în care este chemat. În această logică a privitorului, nimeni nu mai are răbdare să aștepte un proces care s-ar putea întinde pe ani sau un verdict al unei instanțe de judecată care ar putea veni când nimeni nu mai are niciun interes pentru subiect: arestul, audierea cu orele sau simplul interogatoriu al reporterilor de la intrare („De ce v-au chemat?” „Sunteți vinovat/ă?” „Vă reproșați ceva?”) dau satisfacție instant setei de dreptate a telepoporului. Puțini se sinchisesc de această realitate până când nu li se întâmplă lor sau apropiaților lor. Acum a venit rândul familiei Ponta să intre în luminile rampei.

M-am uitat cu atenție dacă mama sau sora lui Victor Ponta s-au bucurat de vreun tratament special din partea presei, așa cum, de pildă, a fost tratat Mircea Băsescu, fratele fostului președinte. N-am văzut clasicele montaje rulate în buclă pe muzica din Nașul, nici dezbateri kilometrice despre „familia mafiotă”, care să justifice „linșajul mediatic” reclamat de dl. Ponta. Și atunci unde este durerea premierului? Cine-l supără atât de tare?

În primul rând, îl jenează teribil situația în care se află cumnatul, acuzat printre altele de evaziune fiscală. Vestea vine tocmai în momentul în care premierul își înțărcase Antifrauda de la ANAF și își făcea un titlu de glorie că are și el un mic DNA. În realitate, o instituție mamut, ineficientă, acționând la comandă politică și incapabilă să recupereze mai mult de 10 la sută din prejudiciile constatate de instanțele de judecată, ANAF-ul fusese vopsit de dl. Ponta ca să dea bine în fața populației și să justifice noul discurs anticorupție al premierului, adoptat după pierderea alegerilor. Numai că ghinion: DNA (nu Antifrauda) constată că evaziunea fiscală este tocmai în familia premierului, marele luptător antifraudă.

Este evident de ce pe dl. Ponta îl supără DNA, dar nu poate să o spună. Este încă premier, iar după loviturile repetate pe care le-a dat democrației și statului de drept, dansează pe sârmă. Nu se mai poate îngurguța ca pe vremuri contra „justiției băsiste”. Măcar atât a învățat în ultimii trei ani: că dacă atacă Justiția, și în special DNA și Înalta Curte, e de rău. Totul se întoarce împotriva lui.

Și-atunci dl. Ponta atacă și el unde poate: urăște presa care nu-l iubește. Dacă ți se pare că este o știre prezența mamei premierului la DNA și-ți începi jurnalul cu asta, înseamnă că ești rău intenționat, dușman al premierului și chiar – vai! – băsist (?!).

Vă supun atenției un episod de un umor involuntar teribil, relatat de însuși fiul doamnei Cornelia Naum:

Aflând că mama sa e chemată la DNA, dl. Ponta este pe cale să facă un gest suprem de curaj:

– „I-am spus că merg cu ea la DNA, nu voiam să aibă impresia că e singură sau că mă feresc”.

Mai lucidă, doamna Naum îl oprește strategic, vorbind ca Antena 3:

– „Ca de fiecare dată, ea a fost mai puternică și mi-a zis: Stai acasă, că o să înceapă toată propaganda băsistă, cum influențezi tu justiția. Mă descurc eu foarte bine, nu am nevoie”.

După această corecție politică, dl. Ponta se întoarce sprințar la vârsta primei compuneri pentru mama:

– „Nu vreau să sune hazliu, dar cred că sunt fiul mamei mele cu mult înainte de a fi prim-ministru și o să mai fiu cu mult după ce nu o să mai fiu prim-ministru. Mama mea e cu mult înaintea funcției de prim-ministru”.

Ana are mere, cumnatul are contracte, Victor are mamă.

Din această poveste, mama apare mult mai puternică și mai hotărâtă decât fiul ei. O legendară mumă. A suportat cu stoicism și, aș putea spune, chiar cu demnitate chemarea la DNA și momentul dificil în care se află ginerele său, găsind puterea și de o mică ironie la adresa presei („Sunt soacră, nu consilier”). Apoi, dovedind stomac de politician, a ieșit la bătaie, într-o emisiune care i s-a dedicat la Antena 3, unde a impus obiectivul discuției: „Nu am vrut să am imaginea unei persoane speriate, care pozează în victimă. Am refuzat categoric imaginea de săracă, bătrână și bolnavă”.

Prin urmare, doamna Naum vrea să spulbere exact imaginea pe care i-a desenat-o fiul său, în văicărelile lui televizate. Spre deosebire de mama care nu a vrut să i se plângă de milă, Victor Ponta s-a victimizat din primul moment în care cumnatul a fost arestat, cerșind lacrimile audienței: „E o mare suferință să văd că mama și sora mea sunt linșate mediatic doar ca să fiu eu lovit politic”.

Atunci când e întrebat de fraudarea fondurilor europene sau de contractele cu statul pe care cumnatul le-a obținut de când dl. Ponta e premier, același dl. Ponta se ascunde după fustele mamei: Linșaj, sufăr, săriți, băsiștii mă omoară! Suferă că mama sa e linșată când nimeni nu face asta, la fel cu „suferea” în campanie că este ortodox, când nimeni nu-l „acuzase” de așa ceva. Manipulare de grupa pregătitoare. Singurul care vorbește cu obstinație de mama sa e chiar dl. Ponta. Articolul acesta nu ar fi existat dacă dl. Ponta nu găsea de cuviință să-și plângă suferința din nou aseară în direct. E prea mult, e prea de neam prost. Singurul linșaj la care asistăm e cel la adresa bunului simț.

Deocamdată, realitatea seacă zice că doamna Naum este martor în acest dosar și că nu are nicio vină. Singura vină este că a crescut un copil laș, obraznic și răzgâiat, care, inevitabil, a ajuns premierul unei țări triste, pline de umor.