Neamprostia îngroapă România

Privind țara din piscuri, uneori președintele Klaus Iohannis mai aude și glasul românilor, care  – zice – „cer cu tărie demnitarilor țării să se ridice la aceleași înalte standarde morale” cu artizanii Marii Unirii.

Mă îndoiesc că românii au astăzi standarde atât de înalte. Ar fi mulțumiți ca demnitarii țării să știe să scrie și să citească; să mintă și să fure mai puțin, dacă se poate.

Politicienii care ocupă înalte demnități publice nu se vor „ridica” în veci, nici la propriu (ca să nu le ia cineva locul), nici la figurat.

Mă uit de ceva vreme la al treilea om în stat, președintele celui mai puternic partid din România, Liviu Dragnea. Cu un președinte slab la Cotroceni și o caricatură de Opoziție în Parlament, personajul are o putere imensă, care îi dă vertijuri. Nu calcă a demnitar, ci a jupân (așa cum fruntașii PSD calcă apăsat a rândași).

N-au dreptate cei care, mai ales după ultimele istericale publice, s-au grăbit să-l diagnosticheze pe Dragnea drept paranoic, când nu e vorba decât de neamprostie. Frica, din care îi izvorăsc toate, nu e patologică decât atunci când e lipsită de motiv. Personajul se teme, cu temei, de pușcărie. Și se impacientează că, fiind în poziția de a-și rezolva problema, nu i s-a rezolvat încă.

Sunt de înțeles și aripările președintelui Iohannis. Șmecherii aflați la guvernare i-au tras cu tupeu preșul de sub picioare (atribuție cu atribuție), lăsându-l într-o perpetuă stare de elevație.