Netanyahu cere o Comisie care să-i ancheteze pe anchetatori

Aseară, la ora 19.30 Procurorul General al Israelului, într-o conferință de presă, și-a anunțat decizia în privitoare la cel mai longeviv premier: fraudă și abuz de încredere în două dosare și mită într-un al treilea.

Pentru întîia oară un prim ministru în funcție e subiectul unor acuzații penale. Ehud Olmert nu era în funcție când a fost acuzat de abuz în serviciu și condamnat. În 2014 a fost trimis după gratii, executând 19 luni în închisoarea Maasiyahu, la Ramlah. Când Olmert se afla încă în funtea Guvernului, fiind doar suspect, Netanyahu făcea asupra lui presiuni enorme să demisioneze. Acum, declarațiile lui Bibi umplu rețelele de socializare și se întorc împotriva sa: „nu mai ești legitim!”, „nu ai dreptul moral de a conduce țara”, „ești în conflict de interese!”. Olmert s-a retras înainte de a fi acuzat. (De subliniat că faptele lui Olmert nu fuseseră comise în timpul exercitării mandatului, ci înainte).  

La o oră după conferința de presă a Procurorului General Avichai Mandelblit, a ieșit și Bibi Talent în conferință de presă. A început discursul cu glasul frânt, vibrând de emoție, mărturisind cât de mult își iubește țărișoara (îmi părea că ascult discursul lui Cațavencu, din actul III al Scrisorii pierdute). Apoi, inegalabilul orator a acuzat o tentativă de lovitură de stat împotriva sieși. S-a prezentat ca o victimă a procurorilor (e un virtuoz al victimizării). A declarat că Mandelblit e un jurist bun, dar a căzut în plasa conspiratorilor care au dorit să schimbe premierul. „Mi-au fabricat dosare! (…). Cer să se alcătuiască o Comisie care să-i ancheteze pe anchetatori! (…). Martorilor de stat li s-au obținut declarațiile și acceptul de a fi martor de stat prin torturi și amenințări directe și indirecte (…). Toate mărturiile sunt false! (…). Poporul și-a pierdut încrederea în Justiție! Sistemul e infestat și mă voi strădui să-l curăț”.

Și-a încheiat intervenția cu patos, prezentându-se ca un mare patriot (un adevăr), ca un mare luptător pentru interesele țării sale (alt adevăr). S-a legat că va continua să se bată pentru a dovedi că e nevinovat (o va face, fără îndoială, cu legendara sa îndârjire).

Ziarele de dimineață titrau „Statul Israel contra lui Benjamin Netanyahu”, deși discursul de aseară al premierului s-ar fi putut mai degrabă intitula „Benjamin Netanyahu contra Statului Israel”. Titlul editorialistului Nahum Barnea de la Yedioth Ahronoth: „Nu mai boci!”. Veteranul presei israeliene a răspuns mărturisirii  „îmi iubesc țara mai mult ca orice pe lume” cu „nu ți se cuvine nimic!”.

Cred, totuși, că premierului celui mai longeviv i se cuvin multe, ca unuia care a făcut și a obținut multe pentru națiunea sa. Problema e că nu poate fi așezat, așa cum și-ar dori, deasupra Legii.

Legea îi permite să-și continue mandatul de prim ministru al unui Guvern de tranziție. Timp de 30 de zile are răgazul de a cere să nu I se ridice imunitatea parlamentară. Problema este că n-are cui s-o ceară – comisia parlamentară îndrituită să decidă nu se poate întruni, pentru că nu există (comisiile parlamentare nu funcționează cât timp la conducere se află un Guvern de tranziție). Diverse alte probleme ridică decizia Procurorului General și lipsa procedurilor într-o astfel de situație cu totul inedită. Până când se poate amâna trimiterea în judecată? Poate fi amânată doar pentru că nu există instituția care să aprobe sau nu imunitatea? În cazul în care în martie anul viitor se vor organiza din nou alegeri, iar partidul lui Netanyahu le va câștiga, mai poate președintele să-i încredințeze mandatul formării Guvernului?

Israelul a devenit teatrul unor foarte sofisticate dezbateri juridice.