Discursul premierului Netanyahu s-a desfășurat în registrul obișnuit: doza nelipsită de mesianism, umor și patetism bine temperat.
Subiectul numărul unu, cum era de așteptat – Iranul: „Președintele Trump a numit pe bună dreptate Acordul Nuclear cu Iranul o rușine. Ei bine, pot fi de acord cu el și chiar mai mult. Iată de ce: Iranul promite să-mi distrugă țara în fiecare zi (…). Iranul desfășoară o campanie de cucerire de la o margine la alta a Orientului Mijlociu, Iranul dezvoltă rachete balistice ca să amenințe lumea întreagă (…). Politica Israelului cu privire Acordul Nuclear cu Iranul e foarte simplu: modificați-l sau anulați-l (fix it or nix it)! A anula afacerea înseamnă restabilirea presiunii masive asupra Iranului, încluzând sancțiuni paralizante, până când Iranul își dezasamblează complet capabilitățile nucleare. Modificarea Acordului necesită multe lucruri, între care inspectarea siturilor militare și a altora care sunt suspecte, precum și penalizări pentru orice încălcare a înțelegerii (…). De la Marea Caspică la Mediterana, din Tehran la Tartus, o perdea iraniană coboară asupra Orientului Mijlociu. Iranul aruncă această perdea de tiranie și teroare peste Irak, Siria, Liban, prin alte părți, și s-a angajat să stingă lumina Israelului”.
Aplauzele au izbucnit atunci când Netanyahu i-a transmis un mesaj Ayatollahului Khamenei: „Lumina Israelului nu va fi niciodată stinsă!”. Toți cei care ar îndrăzni s-o facă „se pun într-un pericol de moarte”, țara fiind decisă să se apere „cu toată forța armelor, cu toată puterea crezurilor noastre”.
Prim ministrul Netanyahu a fost, spre deosebire de prietenul său Donald J. Trump, destul de abil ca să se adreseze și poporului iranian, rostind mesajul deopotrivă în engleza lui impecabilă și în farsi: „Nu sunteți dușmanii noștri. Voi sunteți prietenii noștri. Într-o zi, prietenii mei iranieni, vă veți elibera de regimul care vă terorizează, care spânzură homosexuali, aruncă în pușcărie ziariști, torturează prizonieri politici, împușcă femei nevinovate… Iar atunci când ziua eliberării va sosi, în sfârșit, prietenia dintre popoarele noastre srăvechi va înflori cu singuranță, încă o dată”.
În fine, premierul nu s-a abținut să critice ONU (cu gândul la rezoluțiile care incriminează colonialismul israelian), afirmând că Organizația Națiunilor Unite a fost, de ani de zile, „epicentrul antisemitismului” .
Vorbind despre prestigiul de care se bucură țara pe care o guvernează, a declarat mai în glumă, mai în serios, aruncând o săgeată spre gazde: „Pinguinii sunt, de asemenea, suporteri entuziaști ai Israelului. Râdeți, dar pinguinii nu au nici o dificultate în a recunoaște că unele lucruri sunt albe și negre, bune și rele și, din păcate, atunci când vine vorba despre deciziile ONU în legătură cu Israelul, această simplă recunoaștere e prea adesea absent”.
Subliniind locul și rolul însemnat al Israelului în lume, tehnologiile sale avansate, faptul că experiența sa în lupta cu terorismul a salvat vieți în occidentul Europei.
În legătură cu palestinienii, Netanyahu a pus un accent nou, care datează de la instalarea lui Trump la Casa Albă: pacea cu Cisiordania și Gaza – la pachet cu pacea cu vecinii arabi.
În sfârșit – cum altfel? – Bibi n-a uitat să citeze din profeți.