Netanyahu – un mincinos epic

„Reductio ad Hitlerum” duce – cu sau fără voie – la minimalizarea staturii drăcești a Führer-ului. Asta a făcut Bibi în toată cariera sa politică: și-a comparat dușmanii cu Hitler. Marți însă, în fața participanților la cel de-al 37-lea Congres Sionist, Bibi s-a dezlănțuit delirant, în ceea ce părea a fi o reabilitare a Führer-ului, ajungând să-i condamne pentru Holocaust pe palestinieni și să-i scuze pe naziști: „(…) Iar acest atac și altele împotriva comunității evreiești, în 1920, 1921, 1929, au fost instigate de un apel al Muftiului de Ierusalim, Hajj (nu e un nume, ci un titlu acordat celor care onorează al 5-lea stâlp al Islamului – pelerinajul la locurile sfinte, n.m.) Amin al-Husseini, care mai târziu a fost condamnat pentru crime de război la Nürnberg, fiindcă a avut un rol central în aplicarea Soluției Finale. A zburat la Berlin.  Hitler nu voia să-i extermine pe evrei la vremea aceea, voia să-i expulzeze. Și Hajj Amin al-Husseini s-a dus la Hitler și i-a spus:

Are Bibi un stil inconfundabil de a rescrie istoria cu liniuțe de dialog și de a interpreta apoi toate rolurile!

Presa israeliană a dat publicității transcrierea oficială a întâlnirii lui Hitler cu Marele Muftiu Amin al-Husseini, din 28 noiembrie 1941, desfășurată în Cancelaria Reichului din Berlin. În afara unor lungi temenele și elogii, Marele Muftiu îl roagă pe Hitler să sprijine mișcarea unionistă a arabilor al cărei lider era el însuși, să găsească o soluție împotriva migrării evreilor în Palestina, să sprijine nou-înființatele Legiuni Arabe și să le dea un semn de îmbărbătare luptătorilor. Hitler, apreciind loialitatea arabilor lui al-Husseini, se eschivează de la toate, explicând că e implicat pe mai multe fronturi și nu e momentul unui semnal de bunăvoință la adresa arabilor, care ar putea fi interpretat eronat. Nici vorbă despre Soluția Finală, care la data convorbirii celor doi, se aplica deja.

De ce a aruncat Netanyahu în spațiul public aceste minciuni patetice și periculoase? Fiindcă trebuie să-i demonizeze pe palestinieni, chiar cu riscul de a-l reabilita pe Hitler și a face din el un personaj influențabil, ascultând ordinele Muftiului de la Ierusalim.

Presat de opinia publică din Israel și din diaspora israeliană, contrazis ferm de istoricii Holocaustului, premierul a fost nevoit, după nici 24 de ore, înaintea plecării la Berlin, să adauge minciunilor de la Congresul Sionist alte minciuni, prin care să se dezvinovățească.

De ce aruncat Netanyahu în spațiul public aceste minciuni patetice și periculoase? Ca să-și argumenteze poziția în legătură cu ciocnirile sângeroase cu palestinienii, care se petrec de luni de zile la Ierusalim. Ca de obicei, schema lui de gândire e simplissimă și victimizatoare: de trei sferturi de secol, palestinienii vor să ne alunge de pe Pământul Sfânt și să ne extermine! Palestinienii sunt toți niște naziști! A împărți Ierusalimul cu naziștii e o ofensă la adresa martirilor noștri!

Pacea cu naziștii nu e posibilă!

Astăzi, la Berlin, la întâlnirea pe care a avut-o și cu Secretarul de Stat american, Bibi încă se mai patetiza: „Cred că e timpul pentru comunitatea internațională să-i spună clar președintelui Abbas: . Minciuni care vor să schimbe statutul Muntelui Templului, minciuni că Israelul vrea să dărmâme Moscheea al-Aqsa și minciuni că Israelul îi execută pe palestinieni! Cred că e timpul pentru comunitatea internațională să-i spună să înceteze cu incitările!…”. Muntele Templului și Moscheea al-Aqsa, iată motivul mărturisit în focul retoricii pentru care premierul israelian n-a ezitat să pună inițiativa Holocaustului pe seama fostului Muftiu (un pro-nazist și pro-fascist declarat).

E facinant să urmărești la lucru marele chutzpah (tupeu) al lui Benjamin Netanyahu, să constați cum, mințind epic, îi acuză pe alții de minciună.