„Nimeni nu s-a bucurat de viață mai mult decât mine”. Burt Reynolds alias ultimul mogul porno de Oscar cu suflet de artist

Retras ireversibil de pe scena vieții, joi, 6 septembrie, la 82 de ani, cel încurajat să intre în industria filmului de către alt legendar actor și prieten, Clint Eastwood, avea să-și creeze o aură aparte, deopotrivă ca actor și om. Concret, a făcut ca talentul, bunul simț și… mustața să fie din nou sexy. Și a arătat astfel că poți să fii un actor atât carismatic, cât și comercial, fără să ai look-ul unor Marlon Brando, Paul Newman sau Robert Redford, ci doar înzestrarea lor. Iar la alt nivel, Burt Reynolds le-a reamintit tuturor că marii actori sunt, în primul rând, oameni adevărați.

Or, această autenticitate, dublată de un umor aproape patologic, l-au transformat pe Reynolds în favoritul spectatorilor și al criticilor de cinema. Dacă mai adăugăm și vocea sa inconfundabilă, obținem un adevărat „american icon”! Dar unul cu totul și cu totul ieșit din tiparele hollywoodiene care glorificau și glorifică încă un anumit gen de atractivitate soră cu superficialitatea și de mondenitate vecină cu promiscuitatea. Burt Reynolds a avut adâncime, atât ca actor, cât și ca om. E de ajuns să revedem „Deliverance”, ca să avem din nou revelația unui star de cinema, așa cum străluceau acestea în vremurile vechi și bune… Iar pasiunea și dăruirea lui Burt Reynolds se vedeau, atât în fiecare mare rol, cât și în fiecare mic gest pe care îl făcea. În „Eliberarea”, de exemplu, a insistat să-și facă singur toate cascadoriile, unele extrem de periculoase. Inevitabilul s-a produs și Burt avea să se accidenteze în timpul filmărilor. Dar a meritat cu prisosință. Astfel, în 1972, lumea avea să trăiască, fascinată, revelația unui mare actor care se năștea sub ochii ei! Restul e istorie a cinematografiei. De legendă.

Bine, adevărul e că în „Deliverance” nu avea mustață. Pentru că acolo trebuia să fie arhetipul macho-ului nord-american din anii ’70, care trece printr-o transformare atât de zguduitoare, încât îi zdruncină din temelii, atât propriul univers interior, cât și pe cel al privitorului! Dar bine că o avea în „Boogie Nights”, unde îl joacă pe Jack Horner, probabil ultimul mogul al industriei porno care vrea să-și ridice meseria și industria la rang de artă. Și face asta cu neașteptată demnitate și dăruire. Cu adevărat, un rol de Oscar, chiar dacă numai nominalizat… Altfel, cinefilii și telespectatorii și-l vor aduce mai ales aminte din seriale precum „Evening Shade” și mai presus de orice, din cel mai de succes film al carierei sale – „Smokey and the Bandit” – unde a jucat împreună cu iubirea vieții sale, Sally Field! Una care nu a dăinuit, dar care a rămas și va rămâne mereu în memoria colectivă a celor care vor iubi cu patimă adevărații actori „old-school”! El a fost unul dintre ei. A fost odată în Hollywood… și dincolo de el, Burt Reynolds!

El, care ar fi putut fi la fel de „mare” precum Jack Nicholson sau Harrison Ford… Dar a fost, pur și simplu, Burt Reynolds. Buddy, pentru prieteni! Și – lucru rarissim pentru Hollywood – chiar a avut mulți prieteni. Adevărați. Atât dintre actori celebri, cât și dintre oamenii obișnuiți. Cu toții își vor aminti de umorul său spontan și generos, deopotrivă ca actor și om. Regrete? Mărturisea cu nedisimulată candoare că le are, asemeni oricărui om. „Trebuia să-i fi spus, atunci, lui Sally Field mai des c-o iubesc…”. Această confesiune despre iubirea pe cât de adevărată, pe atât de neîmplinită între ei doi spune totul despre sufletul de artist al lui Burt Reynolds. Referitor la ceea ce regretă ca actor, este deja folclor cinematografic – dar bazat întru totul pe întâmplări reale – faptul că Jack Nicholson, Harrison Ford și Bruce Willis au de ce să-i mulțumească lui Burt Reynolds pentru ajutorul indirect și involuntar pe care li l-a oferit. Din diverse motive ce nu au depins neapărat și exclusiv de el, „Buddy” a refuzat sau a fost nevoit să refuze rolurile care le-au netezit celor trei actori de legendă drumul spre glorie. Astfel, Jack Nicholson s-a ales cu două Oscaruri pentru „Vorbe de alint”, respectiv „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, Harrison Ford, cu fantasticul rol care i-a deschis drumul spre faimă – Han Solo din atemporala serie „Star Wars”, iar Bruce Willis a devenit primul star de cinema al anilor ”90 prin fenomenul de box-office „Die Hard”! În toate aceste super-filme și serii cinematografice trebuia să joace inițial Burt Reynolds…

Și totuși, „Buddy” a compensat aceste „ratări” prin cele două performanțe dincolo de Oscar care l-au propulsat pentru totdeauna în Liga Legendelor Celei De-a Șaptea Arte. Este vorba de interpretările sale de aur pur din capodoperele „Deliverance” („Eliberarea”), în regia lui John Boorman, 1972, și „Boogie Nights” („Jurnalul unei vedete de filme porno”), Paul Thomas Anderson, 1997. De altfel, de o sinceritate devastatoare, Reynolds recunoștea într-un interviu acordat la zenitul vieții și carierei sale: „… am făcut peste o sută de filme. Sunt mândru de vreo cinci!”

Tot în acest context al vieții sale extra-cinematografice, Burt, care putea trece lesne drept „dandy” și „playboy”, a fost de fapt, un „băiat cuminte”… în comparație cu alții la fel de faimoși ca el! Deși admiratoarele ar fi făcut orice să fie cu el, fie pentru o clipă, fie pentru o viață, Burt a mărturisit într-unul dintre ultimele sale interviuri că n-a iubit cu adevărat decât două femei cât a trăit. „Prima a fost Sally Field… A doua, Loni Anderson, care mi-a fost și soție pentru cinci ani. Se pare că m-am însurat cu cea greșită”, se confesa cu umor amar Burt într-un interviu acum mulți ani.

La aflarea veștii despre plecarea lui Burt Reynolds din această lume, prima și cea mai importantă femeie din viața lui s-a exprimat cum nu se poate mai profund. „Există anumite momente în viață care-ți rămân atât de vii în suflet, încât nu vor dispărea vreodată. Ele rămân neșterse, intacte, chiar și după patruzeci de ani!  Anii mei cu Burt nu se vor risipi niciodată din mintea mea! Va fi în amintirea și-n inima mea atât timp cât voi trăi. Drum lin, Buddy!”, a scris Sally Field în emoționantul ei mesaj de adio transmis peste ani și peste timp lui Burt Reynolds.

Cât despre Buddy însuși, el și-a conceput cumva epitaful încă din 2015, în ultimul paragraf al autobiografiei sale „But enough about me”.

„Ei bine, până acum, toate bune și frumoase. Știu că sunt bătrân, dar mă simt tânăr. Și asta pentru că există un singur lucru pe care nimeni nu mi-l poate lua vreodată. Și anume faptul că nimeni nu s-a bucurat de viață mai mult decât mine…”