Prezidențialele s-au așezat temeinic în spațiul a ceea ce fizicienii ar defini ca energie întunecată, iar profanii ca nimic.
Un nimic ticsit cu expandate politice, cu poncifuri liricoide despre schimbare, progres, prosperitate, Justiție, democrație, drepturile cetățeanului.
Candidații din primul pluton nu sunt atinși de aripa vreunui gând (cei din ultimul pluton sunt pierduți la cules de semnături și nu-i mai găsește nimeni decât după cinci ani, ca să-i rătăcească din nou). Nici o idee nu-și face loc în nimicul lor umplut cu superlative.
Cuvintele, golite de înțeles, plutesc ca funigeii pe cerul nimicului.
Care spin doctor mi-o fi înfipt fraza „faci campanie în versuri, guvernezi în proză”?