Noul Cod Penal e fan matrafox
Mă gândesc să-mi „trag în venă” o votcă mică, clătită c-o „brunetă” irlandeză ca să prind curaj la drum. Văd că noul Cod e matrafox-fan. Zice că, la 0,80 g/l alcool pur în sânge, poate să te pedepsească numai cu amendă. Și nu la fața locului, când vrea organul, ci în momentul prelevării mostrelor biologice, când vrei tu. Dacă nu vrei azi și vrei mâine, atunci mâine, treaba ta!
Între timp, dacă vezi agentul impulsiv, poți să-i dai „perversa”, că și ultrajul s-a redus la jumătate: zice că „amenințarea nemijlocită sau prin comunicare directă asupra unui polițist se pedepsește cu închisoare de la patru luni și jumătate la un an și șase luni sau cu amendă” – față de pedeapsa veche, „stalinistă”, care prevdea pentru astfel de fapte „între nouă luni și trei ani de închisoare sau amendă”.
Corect? Corect! Polițistul trebuie să-și vadă, clipă de clipă, lungul nasului, să fie umil, și să se gândească până la epuizare înainte să acționeze în vreun fel. Așa e în România: infractorul nostru stăpânul nostru. În doi ani de zile, mii de infractori se „liberează”. Să vezi morți pe șosele, jafuri în bătături, să vezi tâlhării, să vezi mizerii. Și când spun mii, spun cu măsură și numai dacă ne ajută Dumnezeu să rateze parlamentarii iar grațierea și amnistia, că, dacă nu, abia atunci vorbim de calamități naționale.
Exagerez? Deloc! Pentru că nu e vorba doar de „profesorii” care vin în vacanță și „se acomodează” pe principul „dacă o dau și scap, bine, dacă nu, vira la all inclusive, pe banii la papagali”, ci și despre cei care sunt deja contaminați și care gândesc pe sistem: „decât afară mort de foame, mai bine înăuntru, asigurat, pentru două-trei luni”.
Cum să nu capete tupeu toți șmecherii, interlopii, frustrații, marginalizații, anchilozații psihic, dacă îi lași să tâlhărească cu capul gol, să amenințe și să pună presiune pe „polițistul-nimenea” căruia i-ar mai trece prin cap să intervină.
Dacă la oraș vor mai fi și abateri ale organelor de la instinctul lor de conservare, în sate și comune dracu va fi al omului cumsecade, al gospodarului și al șefului de post, care o mai exista pe la câte-un post.
Acuma să vezi cirezi de vite descăpățânate pe miriște, jaf de fier vechi, desființări de căi ferate locale, uzinale, ba, chiar și curente; stâlpi de înaltă tensiune, parazăpezi, garduri, uși de case, table, cuie, clanțe și violuri. O să mai vadă careva vreun polițist? Poate patronul de la păcănele, cartierul general al „penaliștilor” de gașcă. Mai scapă cine poate.
Mă gândesc că politicienii, inconștienți, aruncă țara în haos doar ca să-și salveze pielea și să-și facă mendrele, în liniște.