Noul Secretar de Stat al SUA, un islamofob selectiv

Rex Tillerson se aștepta luni de zile să fie demis, ce-i drept nu înainte de a putea să deschidă gura. Ar fi intenționat să explice că părăsește înalta funcție pentru a se putea dedica mai mult familiei și altele asemenea. Tot ce și-a dorit a fost să-și poată controla retragerea, dar președintele nu i-a dat nici măcar această șansă. Nu ar fi livrat un bilanț al mandatului său de aproximativ 400 de  zile, pentru că ar fi însemnat să glosseze pe marginea dezastrului.

Mike Pompeo, la fel de lipsit de experiență diplomatică precum Tillerson, preia Secretariatul de Stat cu 100 de specialiști mai puțin (au plecat unul câte unul în ultimul an). Politica externă a Americii, mutată de @realDonaldTrump pe Twitter, continuă să fie, din 22 ianuarie anul trecut, una a retoricii bombastice,  abordărilor controversate (am căutat mult eufemismul) și a deciziilor pripite.

Marele atu al fostului șef al CIA e obediența. Președintele Donald J. Trump o numește „loialitate” și o consideră principala calitate când e vorba despre colaboratorii săi. Tot „loialitatea” i-a recomandat pe cei doi avocați ai companiei sale, Jason  Greenblatt (trimisul special în Orientul Mijlociu) și David  Friedman (ambasadorul Statelor Unite în Israel).

Pompeo e un (foarte) apropiat al  liderului de la Casa Albă, iar numirea sa ca șef al diplomației n-a suprins pe nimeni, numele  fiindu-i vehiculat de toamna trecută.

Militar cu pedigriu (șef de promoție al West Point) și afacerist,  congresman de Kansas, Mike Pompeo l-a încântat pe Donald Trump încă din campania electorală cu convingerile sale ferme. De pildă, opiniile despre închisoarea din Guantanamo, pe care președintele Obama a promis că o va închide și n-a reușit. În prima luna a mandatului său, președintele Trump a semnat un ordin prin care „menține deschise facilitățile de detenție din Golful Guantanamo”, fapt pe care Mike Pompeo și l-a dorit de pe vremea când era parlamentar, catalogând torționarii care  executau acolo torturi sofisticate „patrioți”. Mai crede încă, contrar evidențelor, că Guantanamo e o mină de aur în ce privește informațiile smulse extremiștilor islamici. Pompeo e, firește, și un susținător al așa-numitelor „închisori CIA”, răspândite până de curând prin lume. (Doamna Gina Haspel,  cea care îi succede la directoratul Agenției Centrale de Informații, îi împărtășește convingerile și chiar mai mult decât atât).

Mike Pompeo e un vocal islamofob, însă unul selectiv. Consideră că saudiții sunt musulmanii buni, pe care i-a și premiat pentru lupta lor consecventă împotriva… terorismului, iar iranienii sunt musulmanii răi, dușmanii Statelor Unite. Pe cale de consecință, acordul nuclear cu Iranul trebuie urgent denunțat, înainte ca regimul de le Tehran „să distrugă America”.  

China – crede și declară – este adevărata amenințare, nu Rusia.

(Trecem peste declarațiile xenofobe din vremea campaniilor electorale, nu diferă de tweetuiturile lui Trump).

Anxietatea diplomaților de carieră în legătură cu noul Secretar de Stat e nejustificată. Pompeo nu va schimba nimic, fiindcă nu va ieși din cuvântul președintelui. Dezastrul continuă.