Se măsoară orgolii și pârghii de putere, se forțează limite duse deja prea departe. Nu mai avem nimic esențial de pierdut, căci toate bătăliile pentru care încă se mai păstrau aparențele – ridicarea MCV, intrarea în Schengen, depășirea complexelor de cetățeni de mâna a treia – s-au evaporat ca și cum n-ar fi fost.
Obișnuit cu ruleta rusească, Traian Băsescu a pus mâna pe un glonț nesperat: vacantarea postului de ministru al Economiei. Dorința mai veche a lui Victor Ponta de a-l scoate pe margine pe Varujan Vosganian, împlinită contra favorului de a-i asigura ministrului liberal imunitatea în dosarul DIICOT, prin votul senatorilor PSD, l-a introdus pe Băsescu din nou în joc. „Cucul de la Cotroceni” are la mână oficializarea plecării din Guvern a lui Vosganian, dar nu o face. „N-am făcut mapa astăzi”, justifică președintele, cu un rictus de hienă rănită, refuzul de a-i semna revocarea lui Varujan Vosganian și interimatul lui Daniel Chițoiu la Economie.
Altădată o formalitate, o decizie pe care a luat-o în cinci minute de la primirea plicului, prin poșta militară, de la Guvern, în cazul lui Relu Fenechiu sau al Monei Pivniceru, înlocuirea lui Vosganian se complică. Președintele „nu a făcut mapa” timp de două zile și nicio Constituție nu-l obligă să caute pe sub birou plicul cu antetul Guvernului. Constituția avertizează doar asupra interimatului, limitat la 45 de zile, dincolo de care numirea nu se mai poate bloca. Nimic nu-l constrânge însă pe președinte să semneze revocarea unui ministru și, implicit, declanșarea interimatului într-un termen de o oră, o zi, o săptămână, un an.
Așa cum nicio lege nu poate forța înlocuirea procurorilor Iuliana Bendeac și Viorel Cerbu de la conducerea Secției I a DNA, așa-numita secție „Dosare grele” – din care n-au ieșit teferi nici Năstase, nici Voicu, nici Dragnea -, chiar dacă președintele le respinge numirea, după avizul CSM. Cu voia lui Tiberiu Nițu, oamenii pe care i-a ales pot rămâne șefi, prin delegare, până când mandatul lui Băsescu la Cotroceni se va va fi încheiat, iar președintele o știe. E o soluție pe care a exploatat-o din plin în primăvară, prin binecuvântarea delegării procurorului Daniel Morar la Parchetul General, în timp ce le refuza numirile lui Tiberiu Nițu și Ioan Irimie.
Și premierul, și președintele știu, probabil, că, așa cum a fost nevoie de un târg Nițu contra Kovesi, vor ajunge din nou să cadă la pace, chiar dacă vor păstra cu ușurință aparența rivalității. În noul telejurnal cotrocenist, programat zilnic la 18.30, printre insulte camuflate în declarații politice, Băsescu a părut să îi propună lui Ponta un nou troc: procurori contra miniștri. Ministrul Economiei contra retragerii tandemului Cerbu-Bendeac. Și pentru a fi mai convingător, președintele i-a reamintit, aproape conspirativ, lui Viorel Cerbu că l-a ținut „în mapă” alți doi ani în trecut, or „nu îi convine nimănui să afle că a fost respins de președinte pentru „n” motive”. Acum însă, „dacă CSM vrea să știe mai multe, îi dai explicația”, a tras Băsescu glonțul, pour les connaisseurs.
Am auzit de atâtea ori că justiția e independentă, președintele corect și Guvernul onest, încât riscam să o cred. Dar realitatea e mai convingătoare: într-o țară bolnavă, paralizată și spasmodică, un ministru salvat de urmărirea penală de către DIICOT prin votul Senatului își dă „demisia de onoare”, dar rămâne ministru, iar premierul și președintele, când nu se înjură, își vorbesc prin comisii de mediere.