„Nu există păcătos fără viitor”
Lui David – născut la Bethlehem, precum descendentul său pe linie omenească, Iisus – i se atribuie mare parte din Sefer Tehilim, Cartea Psalmilor.
„Sfânt și păcătos. Un om care a știut să unească regatul, a știut să conducă poporul lui Israel. Dar a avut ispitele lui, păcatele lui. A fost și asasin. Pentru a-și acoperi desfrânarea, păcatul adulterului, a poruncit să fie ucis un om. Tocmai el! Cum adică, sfântul rege David a ucis? Când Dumnezeu îl trimite pe profetul Natan ca să îl facă să înțeleagă această realitate, pentru că el nu și-a dat seama de barbaria pe care o poruncise, a recunoscut: am păcătuit. Și a cerut iertare (…). Viața lui a mers mai departe, a suferit trădarea fiului, însă nu L-a folosit niciodată pe Dumnezeu pentru a avea câștig de cauză (…). Când David a trebuit să fugă din Ierusalim, a trimis înapoi în cetate Chivotul Legământului, declarând că nu Îl va folosi pe Dumnezeu ca să se apere pe sine. Când a fost acoperit de insulte, David și-a spus în inima sa: le merit. Apoi a venit mărinimia sufletească. David ar fi putut să-l ucidă pe Saul, dar n-a făcut-o. Iată, așadar, cine este magnificul și sfântul rege David, un mare păcătos, dar unul care s-a căit (…). Pe mine mă cuprinde emoția, când mă gândesc la viața acestui om care ne face să ne gândim la viața noastră”.
Până aici, rememorăm figura unui mare strateg și unificator, care a domnit 40 de ani, în veacul al IX-lea înainte de Hristos, a întemeiat o dinastie de patru secole și a cântat neîntrecut la harpă. Cum s-ar putea asemăna viața lui cu viața noastră?
„Noi toți am fost aleși de Domnul prin botez ca să facem parte din poporul Său, să fim sfinți. Am fost consacrați de El pe acest drum al sfințeniei. Citind viața lui David (…), care a făcut atâtea lucruri bune și altele mai puțin bune, m-am dus cu gândul la drumul creștin, la drumul pe care Dumnezeu ne-a chemat să îl parcurgem, și m-a făcut să mă gândesc că nu există sfânt care să nu aibă un trecut, nici păcătos care să nu aibă un viitor”.