Nu există un Dumnezeu al războiului!

Au murit doisprezece oameni de la Semiluna Roșie și Crucea Roșie, printre saci cu faină, pături, medicamente. Una dintre crimele de război pe care nu stă nimeni să le mai numere.

Aviație n-au decât rușii, armata lui Bashar Al-Assad și membrii coaliției conduse de Statele Unite. Vor da vina unii pe alții, până când o nouă crimă de război o să declanșeze un nou spectacol de incriminări reciproce.

Azi-dimineață, din genunchi, Papa Francisc a izbucnit într-un amestec de mânie și durere: „Nu există un Dumnezeu al războiului! Războiul – inumanitatea unei bombe care explodează împrăștiind pe pământ morți și răniți, tăind calea ajutoarelor umanitare care nu pot ajunge la copii, la bătrâni și la bolnavi – este lucrarea celui rău, care vrea să-i ucidă pe toți. De aceea, trebuie să ne rugăm, trebuie chiar să plângem pentru pace, să chemăm toate religiile să se unească în credința că Dumnezeu este Dumnezeul păcii (…) Dacă noi, astăzi, ne astupăm urechea la strigătul acestor oameni care suferă sub bombe, care îndură exploatarea traficanților de arme, e posibil ca, atunci când va veni rândul nostru, să nu ni se răspundă. Nu putem să ne astupăm urechea la strigătul de durere al acestor frați și surori care pătimesc din cauza războiului!”.

Doisprezece morți? Ce mai contează, între sute de mii? Sufletul nostru a devenit asemenea camionului mistuit de flăcări – un schelet contorsionat al compasiunii, o grimasă sinistră.