Nu-i doare de Schengen
Premierul Victor Ponta nu este Pythia, dar știe ce se va întâmpla pe 19 septembrie, la Bruxelles, când Consiliul JAI va decide asupra aderării Bulgariei și României la Spațiul Schengen: țara noastră va fi, din nou, amânată. Nici nu trebuia să fie clarvăzător pentru a face o astfel de previziune, fiindcă președintele CE, Jose Manuel Barroso, și comisarul european pentru justiție, Viviane Reding, au lăsat să se înțeleagă, în două mesaje succesive, că acesta ar putea fi deznodământul.
Primul ministru se face însă că nu pricepe din ce cauză ar rămâne România pe dinafară, considerând decizia ca fiind dinainte luată, indiferent de progresele sau regresele noastre din ultimele luni. „Oricum nu ne primeau anul acesta”, spune el, dându-i câteva replici acide dnei Reding, identificată drept inamicul numărul unu. Intră, astfel, în funcțiune mecanismul de autoapărare al USL, care, în esență, afișează, pentru public, următoarele: „Nu noi suntem de vină pentru acest eșec, alții nu ne vor în Schengen”.
Anul trecut, deși îndeplineam criteriile tehnice, s-au opus Olanda și Finlanda, Franța și Germania având, de asemenea, obiecții. Motivul – corupția și slăbiciunea statului de drept. În martie, anul acesta, numai olandezii își mai păstraseră poziția, ei condiționându-și acceptul de concluziile unui nou Raport MCV în iulie, România și Bulgaria urmând să adere parțial la Schengen, luna aceasta, cu frontierele aeriene și maritime, admiterea cu frontierele terestre fiind, cel mai probabil, amânată pentru primăvara anului viitor.
Din martie și până astăzi însă, la noi s-a purtat un război politic fără precedent, care a zguduit statul de drept, a determinat intervenția UE, a demonstrat cât de găunoase sunt instituțiile românești și a compromis definitiv noua Putere în ochii partenerilor europeni. Raportul MCV pe justiție ne-a fost, în consecință, net defavorabil, neîncrederea în privința guvernului continuând să persiste, în ciuda angajamentelor luate în scris de un premier strâns cu ușa. Stăm, așadar, mult mai prost decât în martie, existând posibilitatea de a fi decuplați de bulgari, lăudați pentru evoluțiile lor, și amânați pe o perioadă nedeterminată. Și, de parcă situația nu ar fi destul de rea, imaturul premier Victor Ponta și perechea sa, Crin Antonescu, răspund cu aroganță și obrăznicie, criticilor cancelarului german Angela Merkel („ține partea lui Băsescu”, „Ce suntem colonie?” „Să-l ia pe Băsescu în Germania și să-i dea o bucățică de pământ lui și PD-L”) și comisarului european pentru justiție, Viviane Reding („face declarații după ureche”, are „nivel de Dâmbovița”), tensionând relațiile cu Germania. Dacă și-au simțit onoarea lezată – deși mă îndoiesc că posedă așa ceva – dnii Ponta și Antonescu puteau să-și exercite dreptul la replică într-un mod diplomatic și ferm, ceea ce ar fi fost o dovadă de inteligență politică. Politicienii români însă țipă, lovesc și fug, iar, când fac dezastru, nu au nicio răspundere.
Liderilor USL nici nu le trece prin cap să admită că poartă cea mai mare responsabilitate pentru anticipatul eșec Schengen. Dau vina pe UE, pe pedeliști, pe Traian Băsescu și se ascund sub fanfaronada naționalistă, imaginându-se mari bărbați de stat. Pedeliștii și președintele Băsescu care au alarmat continentul că este „lovitură de stat” nu recunosc nici ei că au greșit și, în loc de regrete, abia își ascund bucuria că iar au încasat-o ceilalți. În concluzie, nu-i doare nici pe unii, nici pe alții de Schengen, nepăsarea lor e fără frontiere. Dl Ponta anunță totuși că va pune lobby-ul la treabă și va conlucra cu Traian Băsescu să doboare barierele din calea aderării. Mă tem însă că va trebui să-nceapă cu sine.