Despre Stavronichita e de ajuns să știți că e cea mai mica mănăstire din Athos și că acolo glăsuiesc doar picturile lui Teofan Cretanul – monahii fiind legați cu votul tăcerii.
Nu lăsați limba să vă împrăștie sufletul, „încuiați ușa limbii” – acestea ar fi îndemnurile pe care le urmează viețuitorii.
Pun pază gurii mele și nu mai amintesc că și Stavronichita s-a ridicat prin daniile copioase trimise din Moldova și Țara Românească.
Dar din dar se face rar: un cuvânt de folosință al cuviosului aghiorit Isihie (dăruit mie de cartea unui vrednic pelerin la „Muntele transfigurat”). O apoftegmă de care secolul nostru are grabnică nevoie: „Cea mai înălțătoare discuție nu e decât pălăvrăgeală, dacă se prelungește prea mult”.