Nu mă Mirel: Palada – serviciu credincios
De ce-i este indispensabil Palada lui Ponta? Pentru că acoperă ca nimeni altul fișa postului. Vopsește cioara, cu înalt profesionalism. Cu dăruire. Cu o meticulozitate chinezească – pană cu pană.
Iar atunci când îi e mai greu voinicului, rumân și pravoslavnic, Palada asmute asuprăși haitele de ziariști, ca să-i lase stăpânului tihna unei metanii largi, răgazul de a bate mănăstirile, de a se ruga la icoanele făcătoare de minuni pentru sănătatea bugetului.
Mirel, mititel și arțăgos – cum îi stă bine purtătorului de cuvânt al unui guvern care n-are, de fapt, nimic de comunicat – ca toți grafomanii, e egolatru. (Nu latră doar la gazetarii de care îl leagă corvoada zilnică, ci și la propriul ego, ca un apucat). Îndărătul fiecărei fraze pe care o ortografiază cu boltă, se citește frustrarea că, dacă ar fi avut numai câțiva centimetri în plus, l-ar fi observat destinul, iar Ponta ar fi fost astăzi purtătorul de cuvânt al guvernului Palada.