Nu mai bine pleacă Ponta în Maroc?

Este același om care ne declara în urmă cu câteva zile că e o tragedie că licitațiile pentru studiul de fezabilitate sunt contestate, că din cauza asta nu avem autostrăzi în România. Niciun cuvânt despre cei aproape trei ani pierduți în minciuni despre o bucată de autostradă care ar costa 6 miliarde de euro, după cum ne declara chiar el (ministerul transporturilor admite acum că va costa doar 1.6 miliarde), doar-doar ar convinge UE să mute banii spre Comarnic – Brașov, proiectul său de suflet.

Este același om care se plânge că sunt legi proaste în România, legi care împiedică și întârzie foarte mult construirea de autostrăzi din banii UE, uitând cumva că este șeful partidului cu o majoritate confortabilă în Parlament, care i-ar permite să schimbe și mâine legile respective. Dacă ar vrea.
Speram cumva că, în prezența presiunii constante din partea societății civile, premierul a învățat să fie mai umil și să-și asume erorile, pentru că altfel nu poate învăța din ele. Dar nici vorbă de așa ceva. Premierul trăiește în continuare în universul său închis, înconjurat de cei mai curați miniștri din câți a avut țara asta, în ciuda faptului că nu trece lună să nu intre vreunul la răcoare.

Nu m-ar deranja dacă, pentru toată această atitudine răuvoitoare la adresa României și mai ales a celor care chiar muncesc în țara asta – sindicaliștii de la Dacia, pe care îi ia de sus, fiind chiar miezul exporturilor românești – prețul plătit ar fi doar aruncarea la coșul de gunoi a carierei sale politice. Dar din păcate costul este enorm, se numără în miliarde de euro, iar plătitorii suntem noi. Fiecare dintre noi, dar cu precădere cei care muncesc pe brânci pentru un salariu modic – modic pentru că, în lipsa investițiilor statului în infrastructură, lipsesc și investitorii.

Guvernul dă ajutoare de stat, ne spune premierul. Da, le dă, dar le dă tocmai pentru că nu investește în ce ar trebui să investească, fapt care ar crea locuri de muncă, ar atrage alți investitori mari, aceștia ar începe o concurență între ei iar salariile celor de la Dacia nu ar mai pleca spre Maroc, ci spre o  altă fabrică din Pitești, mărindu-se în fiecare an în care companiile care ar veni aici și-ar mări producția. Căci la Dacia vor veni în curând roboții, iar autostrada nu o face domnul Ponta pentru Dacia, ci o face guvernul României pentru România și pentru cetățenii ei care vor să muncească, nu neapărat la Dacia, ci la tot felul de firme premium care ar ridica țara asta din noroiul în care se află acum.

Declarațiile domnului prim-ministru trădează o găunoșenie incredibilă nu doar a lui, ci și a celor care îl sfătuiesc și îl însoțesc la drum. Oameni care privesc muncitorii din țara asta doar ca pe o masă de manevră, bună de prostit la vot. Oameni care cred sincer că fac un bine României inventând în fiecare zi noi taxe și noi biruri pe care să le plătească cei care muncesc și pe care să le primească cei care nu muncesc, dar care votează. Și că o să meargă la nesfârșit așa.

Nu, nu o să meargă la nesfârșit așa. Dar, fie vorba între noi, asta nu mai depinde de el, ci de noi. Atât timp cât îi vom mai răbda, noi suntem principalii vinovați. Cei de la Dacia au știut să iasă în stradă și să ceară, culmea, nu măriri de salariu sau bani din partea Guvernului, ci investiții pe care oricum acesta trebuia să le facă, și de care ar beneficia toată zona și toată România, nu doar ei. Noi ce vom face?

Cât despre domnul Ponta, i-aș sugera să plece domnia-sa în Maroc, nu sindicaliștii Dacia. Dar mi-e teamă că, la cei 1.400 de km de autostradă cât au cei din Maroc, ar face mai mult rău decât bine, așa că ar face bine să aleagă un loc mai răcoros. Pe măsura cinstei miniștrilor de care s-a înconjurat în toți acești ani de când guvernează România.