Nu moare PSD, nu vă mai grăbiți să-i cântați prohodul

Interesele de partid spun în mod răspicat, în acest moment, că fără un mecanism solid de reciclare, pus în funcțiune cât mai repede și extins până la firul ierbii, până la ultimele comune din fundul țării, PSD pierde, într-o manieră inacceptabilă și dezonorantă  pentru ce poate această structură politică, următoarele alegeri. Mai grav decât atât, eject în opoziție s-ar putea să însemne o vecinătate acidă cu M10 și alte structuri politice care se ridică suficient de mult între timp încât să intre în Parlament. O perspectivă mai mult decât sumbră pentru finanțiștii din spatele cortinelor populist-demagogice, care până nu demult se știau stăpânii inelelor.

Astfel că măsuri radicale s-au impus:

Pe Ponta nu noi l-am dat jos, oricât de tare ne-om fi învolburat și străduit. Tot ei l-au vidanjat. El este unul dintre puținele exemplare care nu prezintă conținut reciclabil;  trist până și pentru standardele PSD.

LIVE 🚨 Iranul fierbe. Presa americană: Trump vrea să intervină militar în Iran

23:55

ISTORIE De ce protestează iranienii. Care sunt motivele care au stârnit revoltele sângeroase împotriva regimului de la Teheran

23:35

Primarii care au priză la public, adică, în comunicatele oficiale, „stau bine în sondaje”, pot candida la locale fără niciun fel de probleme, chiar dacă au dosare penale sau orice alte neînțelegeri „minore” cu legea (generate, fără îndoială, de lipsa de comunicare intra și inter-instituțională).

Dragnea este o stea în plină ascensiune, omul a cărui capacitate de comunicare telepatică dincolo de limitările existenței lumești a reușit până la urmă să-l aducă acolo unde se cuvine să fie, pe locul strămoșilor săi votanți. Fie. Dacă face mai bine decât Ponta ce face, până la urmă nici nu mai are importanță dacă e de pe vii sau de pe morți, vorba bunicului meu, Dumnezeu să-l ierte.

Dar nu asta e problema. Greu de crezut, dar adevărat, nu aceasta e cea mai mare problemă cu care se confruntă România în momentul de față, oricât de dureros și de descurajant ar suna. După 25 de ani de pseudo-post-comunism, vă vine să credeți, sau nu, lucrurile stau, de fapt, în felul acesta: oameni ca Oprea și Tăriceanu sunt în prime-time. Partidele lor au a ajuns, într-un interval de timp incredibil de scurt, speranța de guvernare; forța motrice capabilă să redreseze coaliții care vor continua în aceeași logică a PSD, asigurându-i posteritatea: blatul, furtul, lipsa de transparență, minciuna. Și mai tragic, toate aceste lucruri se întâmplă sub oblăduirea PNL, o structură scindată, frecvent contradictorie în declarații și luări de poziție, care în ultima vreme pare curtată de Antena 3 și alți campioni ai libertății de exprimare. Ce înseamnă noul PNL? Cine sunt oamenii noi? Unde au început legăturile între ceea ce se dorește o alternativă puternică și transparentă la guvernare și ceea ce a reprezentat, în mod constant, o placă turnantă a dezinformării, manipulării mediatice și lipsei de profesionalism?

Legea cu privire la alegerile locale în care primarii vor fi votați din primul tur este un exemplu. Lipsa totală de interes cu care a fost tratată în Parlament problema votului prin corespondență este un alt exemplu. Blatul penibil pentru salariile demnitarilor și pensiile speciale, în condițiile în care fantoma grexitului plutește, încă, prin Europa, nu mai are nevoie de nici un comentariu. Piesele de rezistență fac rocade sinistre – a se vedea Ilie Sarbu, din Senat direct la Curtea de Conturi.

Delegările și nominalizările se fac pe aceleași criterii. Să luăm un caz recent: Eugen Lucan, reprezentant din partea ONG-urilor din România la Comitetul Economic și Social, susține că pe locurile societății civile la CESE, Guvernul a comis cel puțin trei ilegalități: nu a respectat procesul de delegare a membrilor din CES România pentru CESE; a numit doi reprezentanți de la patronate, care nu au nici în clin, nici în mânecă, de a face cu societatea civilă – pe Marius  Opran, președinte UGIR, al cărui trecut în materie de business și schimburi comerciale merită atent investigat, și pe Mihai Ivașcu, secretar general COMPIROM, director al unui patronat din construcții, cu funcție în Camera de Comerț; se pare că nici documentele de nominalizare nu sunt de găsit. Aceștia sunt oameni care ajung la Bruxelles. Acestea par a fi procedurile prin care sunt selecționați. Situația a fost semnalată Comisiei Europene și a ajuns chiar zilele trecute pe masa lui Catherine Day. Despre aceste lucruri nu am văzut și nu am auzit însă niciun cuvânt de la purtătorii de stindard și liderii de audiență ai canalelor de informare.

Nu, nu vă mințiți și nu vă pregătiți pentru marșuri triste, cu iz funerar, pentru că PSD nu moare. Felul în care continuă să se întâmple lucrurile nu poate însemna decât că cearșafurile lor zdrențuite vor flutura la nesfârșit peste culpa comună de a-i fi votat, pe ei și pe cei asemenea lor, la un moment dat. Peste indiferența cu care i-am tolerat. Peste ce ne pregătim să alegem, pentru că nu avem nici acum de unde, după 25 de ani de pseudo-democrație. Pentru că nu se poate alege între un nasture fără palton și un hoit reciclat. Dacă vrem oameni noi, ce-i de îngropat chiar trebuie să meargă la groapă, iar paltonul trebuie tricotat, de la zero, bucată cu bucată.

Ramona Strugariu este de profesie jurist, are un master în drept european și este manager al mai multor proiecte pe justiție, educație și integrare socială. Autor de poezie. În prezent, lucrează la departamentul lingvistic al Consiliului Britanic de la Bruxelles.