Nu persecutarea victimelor, ci lichidarea călăilor

Netanyahu în rând cu Abbas. (Doar Obama lipsea).

Hollande și Merkel. Solidari, deciși. Păreau că nu vor mai avea liniște, până când, uniți, vor ucide hidra.

Ce-au făcut? Au tăiat capete, la întâmplare, în locul cărora au crescut alte capete.  Iar, din 13 noiembrie, au început să debiteze aceleași vorbe sforăitoare, găunos-belicoase, pe care le-am mai auzit în urma fiecărui atentat terorist. Spre satisfacția autointitulatului Stat Islamic – care a câștigat o vizibilitate dementă – pe care încă nu par sau nu vor să-l înțeleagă în toată complexitatea grozăviei sale. Pe care mulți dintre deschizătorii Marșului Solidarității l-au moșit.

Liderii lumii amenință din nou cu restrângerea libertăților cetățenești. Singura soluție pe care o cunosc bine și o aplică obsesiv-compulsiv. Deși e greu, într-o țară ca Franța, de pildă, care și-a augmentat legislația „Big Brother” chiar anul acesta, să mai inventezi ceva.
 
Până și „The New York Times” a lăsat deoparte zisa corectitudine politică: „Mass Surveillance Isn”t the Answer to Fighting Terrorism”. A pus degetul pe rană: „Mulți dintre cei care au organizat atacurile din Paris erau deja în vizorul serviciilor inteligente din Franța și Belgia, unde trăiau câțiva dintre agresori, la câteva sute de metri de circumscripția de poliție, într-o vecinătate cunoscută ca un rai al extremiștilor. Cum spunea un expert francez în contraterorism și fost oficial al Apărării, aceasta demonstrează că

Reamintiți-vă toate acțiunile Daesh de la înființare și veți constata că măcar unul dintre autori, dacă nu toți erau în atenția și sub supravegherea autorităților. Faptul că mereu victimelor li se mai taie din libertăți devine un pretext sinistru, îmbibat de minciuni sfruntate.

„The  New York Times” i-o spune pe șleau directorului CIA: „E greu de crezut orice declară dl. Brennan. Anul trecut, a negat pe față că CIA a intrat ilegal în computerele membrilor Senatului care derulau o investigație despre programul de detenție și tortură al Agenției, când, de fapt, a făcut-o. În 2011, când era șeful consilierilor președintelui Obama în probleme de contraterorism, a spus că dronele americane n-au ucis civili, în ciuda dovezilor clare că au făcut-o”.

În sfârșit, în ceasul al doisprezecelea, lăsând la o parte orgoliile, interesele  geostrategice, liderii lumii s-au decis să acționeze concertat împotriva ISIS. În câteva zile, lumea s-a schimbat: rivalitățile, resentimentele, idiosincrasiile  au fost puse între paranteze.

Stârpirea ISIS, proces dificil, care va necesita timp și bani încă și mai mulți, nu va însemna dispariția terorismului. Va fi însă un bun început, în măsura în care va rezulta și a autopsie a urii, dezvăluind cauze și vinovății, demontând mecanismul odioaselor războaie prin procură, formulând explicit lecțiile învățate.