O afacere compromițătoare

Premierul Victor Ponta sare din garnitura CFR Marfă, pe care o ducea spre privatizare. Astăzi, după ce Executivul a aprobat printr-o HG vânzarea companiei, primul ministru a declarat că semnarea contractului cu GFR Grup, câștigătorul licitației, se va face numai dacă CSAT își va da avizul.

El trimite, astfel, mingea înapoi, președintelui Traian Băsescu, de unde plecase luni, țintind tribunele. „Dacă președintele nu convoacă CSAT în 60 de zile, privatizarea pică”, spune Victor Ponta, cerându-i partenerului său de coabitare să-i comunice „oficial” ce informații de natură să pericliteze afacerea deține. Răspunsul Administrației Prezidențiale este, deocamdată, laconic: CSAT nu are în atribuții avizarea contractelor de privatizare, Ponta vrea să scape de răspundere. Și mingea se întoarce în terenul premierului. Asistăm, așadar, la un meci pur politic, în care se joacă soarta unei companii de stat și pe parcursul căruia cei doi jucători încearcă să-și rupă, reciproc, gâtul.

Președintele Băsescu a așteptat să se adjudece CFR Mafă, amânând semnarea decretului de numire a lui Ovidiu Silaghi la Transporturi, numai pentru a-i pune în brațe excusiv lui Victor Ponta o privatizare despre care a profețit că va eșua ca Oltchim, cumpărătorul umblând „disperat” după bani pe la bănci. Luat prin surprindere, premierul a reacționat arogant, afirmând că nu e treaba președintelui să-și bage nasul în conturile firmelor și, oricum, nu dă doi bani pe ce spune el. Nu a contrazis însă afirmațiile referitoare la GFR Group, lăsând impresia că ceva e în neregulă cu cumpărătorul. Faptul că, acum, pasează CSAT răspunderea semnării contractului întărește convingerea că privatizarea CFR Marfă a derait și se caută un acar Păun.

În concluzie, avem de-a face cu o afacere proastă, pe care șeful statului a lăsat-o să se desfășoare pentru a se compromite primul ministru și pe care acesta din urmă a girat-o fie fără a avea toate informațiile, fie avându-le, dar nepăsându-i dacă privatizarea eșuează ori statul pierde. Nefiind vorba de un butic, ci de o companie strategică din care s-a hrănit și a crescut cu acordul guvernelor chiar GFR Group, era firesc ca președintele și premierul să se consulte ori măcar să facă schimb de informații, în loc să se pândească la cotitură ca să-și dea în cap. Pentru primii oameni în stat, în special pentru dl Băsescu, nimic nu este însă mai important decât o lovitură politică reușită, indiferent ce daune colaterale produc cu bâta. Cât despre privatizarea CFR Marfă, după atâtea suspiciuni și profeții, pare definitiv compromisă.