Toate aventurile ulterioare de aici pleacă. Cele 31 de miliarde de lei în plus (față de veniturile din 2016) cerute de această creștere de 14% ar fi trebuit să astupe găurile provocate de majorarea salariilor și a pensiilor, de extinderea nișelor fiscale sau de tăierea TVA și a accizelor. Doar că veniturile preconizate nu se vad. Poți să-l bați pe șeful Fiscului și cu ziarul ud că mai mult nu poate aduce la buget. În Piața Obor țigările de contrabandă se vând ca acum zece ani, iar depozitele de „contrafăcute” sunt tot acolo, sub nasul polițiștilor – în capacele stâlpilor de iluminat.
Când vezi că, din cele 31 de miliarde de lei pe care fantezia ta i-a pus în plus în buget ca să-ți iasă la socoteală cheltuielile cu majorarea salariilor și a pensiilor, ai stâns, la jumătatea anului, sub o treime, începe să-ți tremure barba. Iar din ipohondrie dai în fandacsie. Îți este din ce în ce mai clar că, cu actualul sistem fiscal, nimic nu se va mișca, iar barca angajamentelor tale va lua rapid apă. Dacă ar fi vorba despre un an, mai treacă-meargă. Dar ai câștigat alegerile pentru patru ani și ești abia la jumătatea primului an. Economia merge bine, dar finanțele statului sunt în mare primejdie. Pe actuala structură de încasări vei obține cel mult 15-16 de miliarde de lei în plus față de anul trecut, dar ție îți trebuie 31 de miliarde pentru că așa ți-ai construit bugetul.
Din nefericire, când mintea trebuie să-ți meargă brici, gândirea îi se încețoșează de griji. Îl demiți pe șeful Fiscului, poate cu temei, dar asta nu-ți garantează succesul. Că n-o să iasă doamna Mirela Călugăreanu să haiducească prin piețe și carfururi în căutare de bani și, chiar de-ar face-o, cu mare lucru nu s-ar alege pentru că cei pe care ar trebui să-i fugărești cu „taxe de solidaritate” și-au parcat de mult averile prin Brazilia și în acțiuni la purtător.
După ce te-ai bătut în piept ca maimuța lui Tarzan că o să faci din România grădinița Maicii Precista este greu să admiți că ai greșit. Sau măcar că ai apreciat exagerat pentru că ți-a ieșit, în loc de Rai, Circ, numai bun de pus sub patronajului Sfântului Mucenic Vlasie, ocrotitor al animalelor și vindecător al bolilor de gât.
Dar, după ce ai trecut de fandacsie și ai dat în ipohondrie, pe urmă și nimica mișcă, cum zice Leonida. Renunți la impozitul pe gospodărie? Îl inventezi pe cel universal pe cifra de afaceri a companiilor. Nu-ți iese nici asta? Bagi taxă de solidaritate, dar nu pentru că ai nevoie de bani, ci pentru binele poporului.
De fapt, asta este drama de față a PSD. La jumătate de an de la câștigarea alegerilor, s-a trezit în pom. Trebuie să vândă o poveste cu binele comun, dar nu are cui. Săracii au aplaudat mereu redistribuirea bogăției, doar că pe aici mai toți sunt săraci și nu prea ai de la cine să iei. Nu-ți iese impozitul pe gospodărie, nu-ți iese impozitul pe cifra de afaceri, taxa de solidaritate seamnă prea mult cu impozitatea progresivă și trebuie să te mai gândești? Atunci impozitezi contractele part-time la nivelul salariului minim. Ca hoțul care, intrat într-o casă ia și el ce apucă, impozitezi și tu ce apuci.
Dar parcă programul de guvernare era de reducere a taxelor, nu de majorare a lor! Te-ai bătut luni de zile cu pumnul în piept că „oamenii ți-au votat programul de guvernare”. Dar ce propui, pe ultima sută de metri, nu este în program, nu a fost votat. Cum explici asta?
Singura soluție pentru partidul de guvernământ ar fi fost să oprească, în urmă cu câteva luni, orice cheltuială în plus, chiar încălcând câteva promisiuni electorale. Acum este târziu, iar soluții sunt puține. Cel mai probabil deficitul bugetar va sări de 3% din PIB, dar, dacă asta ar fi pentru un an, nu ar fi chiar atât de grav. Doar că angajamentele sunt de durată, iar scenariul se va repeta în 2018, 2019, mai ales că, pe viitor, creșterea economică s-ar putea domoli pentru că nu ai în fiecare an la îndemână soluția tăierii taxelor, a extinderii nișelor fiscale și a majorărilor salariale, mai ales când deficitele crapă ca un iad în fața ta.
PSD greșește că nu-și admite greșeala. Și încearcă soluții bizare. Dar, așa cum într-un ecosistem trebuie să gândești bine consecințele înainte de a introduce o nouă specie, și în administrarea unei țări trebuie să meditezi serios la rezultatul măsurilor pe care le decizi. Cum asta nu se întâmplă, nu este de mirare că orice schimbare ar anunța partidul de guvernământ și guvernul va fi întâmpinată cu opoziție îndârjită, pentru că nimeni nu vrea să fie „solidar” cu o mână de aiuriți.
Dacă lucrurile mai continuă așa, pentru cei din PSD singura scăpare va rămâne retragerea în opoziție cu mult înainte de vreme. Schimbarea șefilor la Fisc nu-i mai ajută cu nimic.
Iulian Anghel este Editor al Ziarului Financiar