O muchie de despărțire

„(…) Dacă privim regularitatea fenomenelor lumii siderale și o comparăm cu nestatornicia sorții omenești, am putea crede că altceva se petrece în ceruri, altceva pe pământ. Cu toate acestea precum o lege eternă mișcă universul deasupra capetelor noastre, precum puterea gravitațiunii le face pe toate să plutească cu repejune în haos, tot astfel alte legi, mai greu de cunoscut, dar supuse aceleiași necesități, dela care nu este nici abatere, nici excepție, guvernează oamenii și societățile.

Oricât de mici am fi pe acest glob atât de neînsemnat în univers, a cărui an întreg de câteva sute de zile nu e măcar un ceas pentru anul lui Neptun de șaizeci de mii de zile, totuși ce multe și mari mizerii se petrec în atât de scurt timp, cât de multe mijloace nu inventează oamenii spre a-și face viața grea și dureroasă  (…)

În acest conflict, pe care viitorul îl indică cu claritate, ce se va alege de cei mici? Poporul nostru mic este pus tocmai ca o muchie de despărțire între furtuna ce vine din apus pentru a întâmpina pe cea din răsărit (…)

(…) Fără îndoială, ceea ce are să se”ntâmple se va”ntâmpla, dar e păcat și nu e demn ca atunci când timpurile sunt foarte serioase un popor să joace mica comedie a luptelor sale dinlăuntru”.
 

(Mihai Eminescu, Opera etico-socială, ediție anastatică, vol. II, 1880-1883, Editura Cugetarea – Georgescu Delafras, 1941, pag. 513)